Cronică de teatru. Sau de familie? :)

La început, când am observat deosebiri de personalitate şi de preocupări  între cei doi fii ai mei, am fost oarecum descumpănit. Ulterior m-am calmat. Era ceva firesc. Alexandru, cel mare, care are acum 19 ani şi este student la Medicină, este (poate şi datorită vârstei) mai responsabil, mai aplecat asupra studiului. Nicolas, în schimb, puştiul meu, care pe 20 decembrie împlineşte 13 ani, este înclinat spre spectacol. Ca să nu zic artă, căci e prea mic pentru asta. Nicolas urmează, de vreo trei ani, cursuri de teatru. Anul trecut, tot în decembrie, dacâ nu mă înşel, a avut un prim spectacol. Anul acesta, pe 8 decembrie, a interpretat rolul profesorului Miroiu, din Steaua fără nume, de Mihail Sebastian, într-un spectacol găzduit de Teatrul Nottara. Mă rog…O adaptare pentru adolescenţi… Prilej de bucurie pentru copii, pentru părinţi, pentru cei de pe scenă, mai cu seamă… Orice critică ar fi deplasată… Nici măcar nu ar trebui să spun că ar fi fost mai mult de lucru la expresie… Copiii au fost minunaţi! Totul a fost minunat! :) Dar şi mai plăcut a fost, că după spectacol am ieşit la un restaurant, la HOME, lângă Biserica Anglicană-Grădina Icoanei, eu cu Nicolas, cu Adela, fosta mea soţie şi mama lui Nicolas, cu Geta, mama Adelei şi fosta mea soacră, şi cu… Rebecca, prietena lui Nicolas. :)  Nicolas Botez! Mda… Ar putea fi un nume de actor mare!