Skip to content

O mare minciuna: Micul Paris

26 Iulie 2008

Articol publicat in revista Convergences, Strasbourg

O mare minciună: Micul Paris

 

Autor: Cristian BOTEZ

Iulie 2008

 

La sfîrşitul secolului al nouăsprezecelea, sau pe-acolo, României i se spunea “Belgia Orientului”. Nu mai contează pentru ce motive. Puţini mai ştiu asta, cu excepţia erudiţilor. Mă folosesc de această amintire doar ca să fac trecerea la ideea următoare. In zilele noastre eticheta de “Micul Paris” mai este, încă, lipită Bucureştiului, mai mult în băşcălie, ca un crocodil Lacoste brodat pe o bluză lăbărţată, fabricată la Strehaia.

 

Uitaţi, zău, chestia asta. Uitaţi, voi ce intraţi acum în Bucureşti pentru prima oară, indiferent ce naţie sunteţi, europeni sau români reveniţi în ţară după mulţi, mulţi ani. Uitaţi de chestia cu Micul Paris, mai ales după ce aţi trecut, venind de la aeroport, prin calvarul traficului de pe DN1 şi apoi, mai departe spre Piaţa Presei. Ocoliţi Arcul de Triumf, ruda săracă şi ostracizată a celui de pe Champs Elysees, şi nu vă întrebaţi de ce acesta este îmbrăcat în schele. Bunul simţ v-ar putea spune că e în plin proces de renovare, dar, potrivit minţii creţe, perverse şi corupte a edililor Capitalei, nu ar trebui să vă mire, dacă după de-schelizare, monumentul ar apărea îmbrăcat în termopane. Ca un fel de replică şchioapă şi hidoasă a celebrului Centru Georges Pompidou din Paris.

Avântaţi-vă spre Centru şi, pentru numele lui Dumnezeu, dacă sunteţi într-un taxi pescuit din faţa aeroportului, nu vă mai uitaţi la aparatul de taxat. Tot undeva la vreo 150-200 de lei o să vă ia şoferul. Sunteţi turist, să presupunem, şi vă pregătiţi pentru un sejur de, să zicem, două săptămâni în Bucureşti. Pregătiţi-vă cardurile, buzunarele, răbdarea şi nervii deopotrivă. Vă aşteaptă o experienţă unică. De neuitat. Dar nu neapărat de invidiat.

Veţi descoperi un oraş, nu doar aglomerat de trafic şi sufocat de noxe. Ci şi o aglomerare umană în care indolenţa şi incompetenţa autorităţilor se împreunează ghebos, nereuşit cu directivele băgate cu forţa pe gât, ca unui pacient îndărătnic, de instituţiile europene. Cum altfel să explici că rampele de la trecerile de pietoni, făcute special pentru cărucioarele persoanelor cu dizabilităţi locomotorii, sunt blocate cu nesimţire de maşini parcate aiurea? Cum altfel să explici că pistele pentu biciclişti, făcute după modelul oraşelor civilizate, se termină brusc şi inept în stâlpi, copaci sau ziduri sau că sunt blocate inclusive de maşinile Poliţiei, parcate fix pe ele (vezi cazul celor de la Secţia 1, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu)? Veţi descoperi un oraş în care mizeria şi proasta creştere ţopăie şi tropăie nestingherite pe străzi, pe bulevarde, prin magazine, metrou şi mijloacele de transport în comun. Nu ştiu unde se mai scuipă, în halul ăsta, pe stradă. Nu ştiu unde mai eşti nevoit să ştergi de praf cu hainele maşinile care blochează trecerile de pietoni şi nu ştiu unde poliţiştii de la Rutieră îţi mai întorc spatele sau ridică, sictiriţi de deranj, din umeri atunci când le semnalezi neregulile. Sau unde mai eşti claxonat sau chiar ameninţat, înjurat de toţi sfinţii şi originile şi aproape luat pe capotă pentru că ai întârziat o secundă în traversare.

Acesta este Bucureştiul stradal, pe timp de zi. Teren de sport extrem. Sau junglă. Teritoriu în care, printe altele, eşti filat constant, cântărit şi vânat de şuţi (hoţi de buzunare), de maradonişti(falşi poliţişti), de şmenari (hoţi care te înşeală la schimbul valutar) sau de proxeneţi. De taximetrişti gata “să ardă fraierii”.

 

Gata? Aţi ajuns la hotel? La unul din cele situate pe marile bulevarde? Lăsaţi bagajele şi ieşiţi în oraş, la o terasă, la un restaurant. Căutaţi ceva popular, dar pe-aproape, tot prin Centru. Încercaţi să vă relaxaţi puţin. Încă nu ştiţi ce vă aşteaptă mai târziu, la ceasurile somnului, când pe bulevarde ies la alergat zeci de motocilclişti care fac curse şi care îşi ambalează înebunitor motoarele.

Aţi găsit masă, da? Sunteţi, eventual, cu câţiva prieteni. Veţi descoperi că ospătarii adoră să fie băgaţi în seamă. Şi reuşesc asta lăsându-se rugaţi ba să aducă şerveţele, ba trei cutii de dero şi un mop ca să şteargă masa, ba scobitori sau să schimbe, ah, ce tupeu! scrumierele pline de mucuri. Le place, zău, să fie sâcâiţi cu chestiuni de genul acesta, deşi mutrele lor acre par a spune altceva. Şi nu încercaţi să înţelegeţi sau descifraţi nota de plată! Veţi primi, probabil, la orice fel de nedumerire veţi fi având, cine ştie ce răspuns halucinat. De genul celui pe care susemnatul l-a primit recent, după o masă la resaurantul Ministerului de Interne (de evitat!), de la un ospătar. Asta în momentul în care i-am cerut să explice de ce , la şase porţii de peşte (păstrăv la grătar) unde s-a adus câte un sfert de lămâie, mi-a trecut în notă  12 lămâi evaluate la 170 de mii de lei vechi. “Simplu!”, mi-a răspuns. “6 x 2 x 2 egal 24”, după care mi-a întors spatele. Ce să-i fi făcut, atunci? Să fi chemat Poliţia la reasturantul Poliţiei? J

Buuun! Să vă fie de bine, aşadar! Acum e noapte deja şi vreţi să vă întoarceţi la hotel. Vă sâcâie fetele brunete, îmbrăcate în fuste de o palmă şi încălţate cu sandale scâlciate? Nu! Nu sunt brazilience şi nici cubaneze. Sunt prostituate din Rahova, Ferentari sau Chitila. Ignoraţi-le! N-au carnete de sănătate , iar prostituţia este ilegală. Duceţi-vă la nani. Noapte bună! Este 3 noaptea şi v-aţi zvârcolit, în patul camerei de hotel mai bine de două ore. Au plecat, în sfârşit şi ultimii motocilclişti. Să se îmbete sau să se culce cu fetele pe care le-au ameţit în zecile de curse pe care le-au făcut pe bulevard, pe sub ferestrele hotelului în care v-aţi cazat. Mâine veţi porni prin oraş. Nu l-aţi văzut niciodată. Cel puţin nu pe viu, la pas. Sau ultima oară aţi fost, să zicem, imediat după Revoluţie.

Veţi avea ce vedea. Începând chiar din Centru, de unde porniţi. O sa vă sară în ochi, mai întâi, tentativele de zgârie-nori care strivesc cartiere întregi de case, biserici şi catedrale. Apoi, sedii de bănci, pe cât de lipsite de personalitate, pe atât de frivole. Şi nu pot să nu pomenesc de sediul Secţiei 1 de Poliţie, de pe Bulevardul Lascăr Catargiu (fost Ana Ipătescu), o chestie sinistră şi lipsită de imaginaţie, din beton şi sticlă (cum atlfel? E cea mai ieftină şi cretină combinaţie a unui constructor), la fel de potrivită ca un borcan de murături pe un raft cu obiecte rococo.

Aaaa! Vă atrage Centrul istoric al Bucureştiului? Aveţi înclinaţii spre tragism? Vreţi să vedeţi valori (chiar şi fragmente doar) de minunăţii arhitectonice sufocate de mizerie, gunoaie, peturi şi excremente de şobolani? Vreţi să vedeţi şantiere de renovare şi restaurare începute la mişto? N-aveţi decât! Mai e mult până când acest perimetru va deveni ceea ce ar trebui să fie. Un loc curat, încărcat de istorie bla-bla. Iertaţi-mi patetismul. Ascunde o mare durere… Mai vorbim peste ani de zile despre Centrul istoric al Bucureştiului.  Şi asta doar dacă vor fi evacuaţi chiriaşii ilegali, cu miile, cei mai mulţi ţigani, care au ocupat în urmă cu decenii casele din zonă.

Citeam, în anii de liceu din 80, în Sinteza, revista Ambasadei SUA la Bucureşti, articolul unui jurnalist american, care vizitase oraşul, încântat de “spaţialitatea” cartierelor. Cred că dacă ar reveni acum s-ar spânzura de unul de calcanurile de care era atât de extaziat acum 25 de ani.

Ei, bine! Să revenim la periplul Dumneavoastră. Vreţi să vedeţi şi altceva decât zona centrală? Ia luaţi tramvaiul/metroul/autobuzul şi daţi buzna într-unul din cartiere. Nu-i aşa că umbra hâdă a lui Ceuaşescu rânjeşte de după fiecare colţ de bloc gri şi urât? Ne-a ars piticul pe decenii. Nu scăpăm de ele. Dar primarii au avut soluţii. Aceştia mai noi, căci cei vechi au avut grijă să bazarizeze cartierele, ca să aibă de unde să sugă şpăgi de la miile de comercianţi cu pătura şi baraca de 2 pe 2. Deci, ce-au făcut videnii, vanghelii, inimăroii şi onţanii? Mall-uri, frate! Acum şi în România, vorba cântecului. Templele fiţelor şi snobismului! Şi hypermarket-uri, căci foamea şi shoppingul ţin, la greu, loc de cultură şi alte apucături mai fine. Nu?

Da, ştiu! Sunt teribil de cârcotaş! Da, ştiu! Sub haina asta şi jegoasă, dar şi trasă-n strasuri, şi puţindă, dar şi cu damf de parfumuri scumpe, de curve sau femei de afaceri, de businessmen  şi codoşi, se văd mătăsuri şi dantele. Se vede lucrul fin, de calitate, vechi şi nobil. Se simte mireasma castanilor din Cotroceni, ori Herăstrău (cel vechi, nu partea  violată dce afacerişti veroşi şi vulgarizată).

Da. Ştiu! Niciun ticălos de primar, nicio dictatură a banului mai presus de VALOARE nu vor reuşi, vreodată, să ucidă total farmecul acestui oraş. Îl veţi descoperi, cu siguranţă, chiar şi în iureşul celor două săptămâni imaginare pe care vi le-am propus. Toate chestiile de mai sus vi se pot întâmpla, poate, doar dacă aveţi ghinion. Altele, care există şi nu se întâmplă, sunt de neevitat. Şi vă veţi bucura, cu toate acestea, şi de acele unice libertăţi, vulgare, poate, ori vicioase, pe care Occidentul le trage, rând pe rând, la index.

Aşadar, Bine aţi venit în Bucureşti! MARELE Bucureşti!

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Madalin permalink
    20 Iulie 2009 1:12 pm

    Excelent ai prins imaginea orasului 🙂
    Eu am facut un ghid al orasului tocmai despre farmecul sau ascuns… Dar ce ma mananca palma sa adaug un text asa ca al tau, ca o addenda absolut necesara turistului !

  2. 20 Iulie 2009 3:18 pm

    Bravo, fa-ne reclama :)) Nici eu nu prea recomand multora Bucurestiul, poate doar primavara sau toamna de ziua lui. Cert e ca oraselul asta are si locurile lui frumoase, inca ascunse de ce scrie mai sus. Noroc cu cine le cunoaste 😛

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: