Skip to content

JURNAL DE VÂNĂTOARE EPISODUL II

26 Noiembrie 2008

Eu si prietenii mei

 

 

 

Jurnal de vânătoare – episodul 2  Noiembrie FEMEIA

 

Autor: Cristian Botez

 

 

Am fost în Egipt cu Alex, băiatul meu cel mare, de 17 ani. Doar noi doi –a men bussines, după mulţi ani. Maică-sa, prima mea soţie –suntem divorţaţi din 1995, nu a avut nimic împotrivă, deşi, probabil, a fost oarecum surprinsă de iniţiativa mea.

Iată-ne instalaţi într-un bugalow, la marginea unui golf al Mării Roşii, în Hurghada.

 

Şi uite aşa, m-am aruncat într-o aventură de opt zile în care am trăit la maximă intensitate fiecare zi, fiecare oră petrecută acolo. Fie, în unele dimineţi, în tihnă pe o plajă de vis desfăşurată, ca într-un poster în faţa şi în stânga bungalow-ului închiriat, într-un golfuleţ albastru, senin.. Fie într-un iureş nebun, la bordul unei Toyote de teren călărind dune, stâncos-nisipoase. Sau pe ATV-uri ori în scaunele unor maşini desprinse parcă din seria Mad Max. Totul într-o singură zi petrecută în deşert, la 50 de grade, încheiată apoteotic cu o masă egipteană, fachiri, cîrnăciori din carne de capră si un dans din buric, în care protagonista semăna la talie cu Stelian Tănase după un prânz copios.

A fost o nebunie. Ne-am tocmit, de fapt doar eu, cu taximetriştii –incredibile creaturi băştinaşe!, în dialoguri decupate parcă din filmele lui Mel Brooks. „Fifty pounds (lire egiptene), mister!” „Are you crazy? I give twenty” „OK, give me 30. Are you Russian?” „Fuck Russia!” „Fuck you!”. Ne-am bătut pentru fiecare liră prin zecile de prăvălii de suveniruri. Nici acum nu-mi vine să cred câţi scarbei, magneţi şi piramide am cumpărat! Au egiptenii ăştia un talent teribil să-ţi vândă orice. Iţi zâmbesc larg în faţă şi îţi spun că ei iubesc Romania pentru că”my name is Romany!”, sau că ce simt eu, şi mă plâng, la zece metri de restaurant, nu e urina a patru cămile parcate la umbra unui palmier, ci mireasma Mării Roşii. Dar , de departe, taximetriştii îi surclasează pe toţi. Cum te văd cum te claxonează, chit că tocmai ai coborât din maşina unui confrate de-al lui. „Do you want a taxi, sir?” „No, thanks”, „Why not?”.

Dar ceea ce făcut cu adevărat această vacanţă a fost apropierea dintre noi. Dintre mine şi Alex. A fost cu totul altceva faţă de orele din cluburile de biliard sau restaurantele pe care le frecventam împreună în Bucureşti. Am reuşit să mă port cu adevărat ca un tată? Nădăjduiesc că da. Am băut şi bere împreună- el, fără alcool, pe terase pitoreşti din mizerul, dar atât de frumosul oraş Hurghada, am şi hălăduit pe străzi periferice, aparent interzise turiştilor şi total diferite de imaginile promovate de agenţiile de turism. Am stat cu gura pe el pentru tot felul de fleacuri, dar l-am şi privit cu adâncă dragoste cînd dormea în autocarul carea ne-a dus/adus pe şoseaua de Cairo. M-a ascultat cu gura căscată când îi povesteam despre tot felul de peripeţii din ultimii mei 12-13 ani extrem de agitaţi. Am vorbit despre sex şi am căutat să-i răspund, într-o cheie rezonabilă, şi atractivă, şi decentă, despre cum se agaţă femeile şi despre atâtea altele. „Ce-ar fi să agăţăm două rusoaice?”, i-am spus. „Nu, tati. Două italience!”. Am râs, căci glumeam. Şi ne-am amuzat amar ascultând la saturaţie cele doar două posturi tv cu muzica, jumătate arăbească, jumătate italienească. Dar am şi am simţit cum mi se răsuceşte un cuţit în inimă, când încercând, a câta oară?, să-i explic de ce m-am despărţit de mama lui, m-a întrebat „Cum, tati? Ai părăsit-o pe mama pentru o tipă de care, apoi, te-ai despărţit?”. Zadarnice teoriile mele. Ca şi statisticile. Că una din trei căsnicii eşuează. Că trei din cinci sunt bazate pe compromisuri. Şi-am strâns din dinţi şi am glumit şi am schimbat subiectul. Şi el a râs, făcându-mi pe plac şi scurtându-mi supliciul.

Ca a doua zi, în orele încă suportabile ale zilei, să traversăm înot golful, umăr lângă umăr. Tată şi fiu. Şi am strâns din dinţi atunci când am realizat dureros câte astfel de vacanţe aş fi putut petrece cu fiul meu.

 

Anunțuri
4 comentarii leave one →
  1. mona permalink
    5 Iulie 2010 1:27 pm

    Botez. m-ai dat gata cu articolul asta!!! Pt. prima oara in viata mea te consider sanatos la cap.

    • 5 Iulie 2010 1:32 pm

      Mona? Care Mona? Si de ce citesti vechituri din blog? 🙂

  2. mona permalink
    6 Iulie 2010 7:50 am

    iaca asa vreau eu!!!!

    • 6 Iulie 2010 9:20 am

      🙂

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: