Skip to content

Jurnal de vanatoare

11 Martie 2009

        Reiau serialul si voi sari cateva episoade. Pentru cei care nu stiu, este vorba de un Jurnal de vanatoare publicat lunar, numar de numar, in revista FEMEIA. O rubrica distractiva, in care mai mai ca as face si dezvăluiri, dar cel mai adesea povestesc niste chestii draguţe care mi se intampla in timpul unei luni. Başca incursiunile in trecut.

Jurnal de vânătoare 6 martie 2009

T1: Manii, scandal, stil şi, în final, o melodie!

 

Cristian Botez

 

 

Am mania organizării lucrurilor şi a planificării până în cele mai mici amănunte, chiar şi a celor mai banale acţiuni. Şi vă dau câteva exemple, începând cu planificarea. Să spunem că sunt în pat sau în maşină şi urmează să mă deplasez într-un loc, să fac ceva şi să vorbesc cu cineva. Ei, bine, până să încep să fac toată acea succesiune de acţiuni, le exersez, ca să spun aşa, şi le vizualizez gest cu gest, în cele mai mici detalii, până obosesc. Apoi, cu organizarea lucrurilor. Am, perioade când, de exemplu, dacă întind rufe (să nu râdeţi, sunt şef la bucătărie şi peste maşina de spălat!!), asortez cârligele la culoare cu rufele. Şi dacă stau de vorbă cu cineva, la el/ea în birou, am tendinţa să aranjez obiectele de pe birou sau să le evaluez conţinutul ori greutatea. O dată, în timpul unei partide de sex, m-am surprins că împătuream, la linie, tricourile din jurul meu! E grav nu? Se numeşte ceva de genul profil compulsiv şi este specific persoanelor super active. Intelectual şi fizic! J Asta, aşa, ca să mă scot. Oricum, sunt tovarăş, la chestia asta, cu David Beckam şi Wentworth Miller, care îl joacă pe Scofield în Prison Brake.

Ţine-ţi pasul cu mine, căci vreau să vă duc la nişte chestii interesante. Aşa, mai luaţi o gură de cafea, Martini sau iaurt cu fructe şi fibre şi… puţină atenţie! Vorbeam de organizare, nu? Problema cu organizarea e că, în cele mai multe ori, duce la haos, Revoluţii, crize mondiale. Ca mai apoi să o iei de la capăt. Ca şi cu perioadele de calm. Sfârşesc într-un scandal. Ce se-ntâmplă(vorba lui nea Nicu Văcăroiu)? Am ajuns la un mare conflict cu un mare şmecher din presă, mega manager –ce mai! superstar de companie!- într-un trust cu nume ce aminteşte de presa ceuaşuşistă. Ideea e că băiatul ăsta, un Răzvan, şi-a încălecat rău angajaţii, tăvălind principii şi legi. Foarte pe scurt, eu m-am opus, spunându-i că nu pot fi ziarist câd ies pe uşa redacţiei şi cârpă în interior. Iar omul s-a răzbunat. Mai multe amănunte pe cristianbotez.wordpress. In fine, hai s-o scurtez şi să ajung la lucruri mai distractive. Ziariştii sunt de mai multe feluri. Sau cum zicea un bucătar: „oamenii sunt de două feluri: felul întâi şi felul doi”. Nu, acum pe bune. Aparţin generaţiei care în anii 90 ducea tirajele ziarelor la sute de mii de exemplare, dacă nu chiar la milionul de copii.. O, tempora! Câtă poezie! Vreau să vă faceţi o mică imagine despre stilul acelor ani. Noi, cei din gaşca aia, suntem împrăştiaţi acum pe fel şi fel de publicaţii. Ne recunoaşteţi uşor. Călcătura apăsată, ochi de vultur, zîmbet misterios… Hey! J Glumesc! Relaxaţi-vă! Anyway, avem un stil de a lucra de a lucra pe teren şi de a obţine informaţii pe care n-o să-l găsiţi în niciun manual de specialitate. Era, odată –şi cu ocazia asta vi-l prezint pe camaradul meu de arme şi condei Cristian Burcioiu (de ani buni semnează în Libertatea; criminalistică, de regulă) la o crimă, într-un bloc insalubru din Piaţa Reşiţa, Berceni. Lucram amândoi la Evenimentul zilei. Iarnă, frig, seară. Noi, paltoane lungi, de „hailanderi”, ochelari de soare full black. Pe hol, în bloc, unde fusese înjunghiat mortal un om, o doamnă în capot ştergea cu o cârpă sângele de pe linoleumul verde. „Sărut mîinile… Spuneţi-ne şi nouă alea-alea”. „Dar de unde sunteţi, că miliţia şi procuratura au fost deja?” Femeia, agilă la minte ca o gazelă în călduri. Problema e că noi nu prea spuneam, când făceam investigaţii, că suntem de la presă. Ne şi ajuta asta şi, oricum, era şi mai distractiv. „Păi”, îi zicem doamnei, „suntem de la Serviciile secrete!”. Ea nu se lasă. „O legitimaţie aveţi?”. „Păi, cum să avem, doamnă, dacă e secret?!”. Stă, se gîndeşte şi spune: „Aha! Păi, atunci să vă zic!”. Într-un sfert de oră aveam profilele psihologice ale tuturor locatarilor din bloc şi amănunte despre crimă pentru care ne-ar fi invidiat şi mama criminaliştilor care se ocupau de cazul respectiv.

Mesajul (către conţopiştii şi trepăduşii de firmă) era că neconvenţionalismul şi stilul fac diferenţa. Şi în presă! Aş vrea să mă opresc aici, dar sunt sigur că o să mă sune (sunteţi în reality time!) Crista Darie, editorul coordonator, şi o să-mi mai ceară vreo 500 de semne (deja am 300, Crista!).

Aaaa! Ia te uită! A venit primăvara! „Ti-am luuuuat un mărţişor/Să-ţi murrrrmure el/Cât de mult de iubesc!”. Il ştiu pe tot, dar la vocea mea… mai bine vă iert.

PS: Aş vrea să am timp să ascult, măcar două minute din Sonata 32 de Haydn.

Anunțuri
8 comentarii leave one →
  1. 20 Martie 2009 1:23 am

    Buna, Cristian. In seara asta venisem hotarata sa ma relaxez si sa le mai las incolo de postari legate de scandalurile din curtea holdingului. Si zic, hai sa citesc si altceva decat de obicei (ca de obicei fac slalom printre comentariile de pe reporter virtual si cele de la manifestul tau). Si incep cu jurnalele tale de vanatoare. Si cand ajung la cea mai recenta postare… sa-mi pice fata. Razvan?!?!? Again?!?!? Pai ce naiba cauta ipochimenu’ ala intr-o postare atat de misto? Serios, ce-ti veni sa il bagi pe Razvan intr-un context pozitiv? Merita si el bagat, nu zic, da’ hai sa ne gandim de doua ori unde sa-l bagam. Plus ca la cat de bagat a fost in ultima vreme… ar trebui sa nu mai poata iesi asa curand la suprafata. In alta ordine de idei, vorbesti serios de faza cu carligele? Chiar le asortezi la culoarea rufelor? Mi se pare senzationala investigatia demarata de „Serviciile Secrete”, cred ca Lazarus ar avea ce invata de la voi.

    • 20 Martie 2009 2:04 am

      Mda… e reala faza cu carligele…sau a fost la un momet dat… m-am mai calmat :). Ideea e ca eu predau Jurnalul cu o luna inainte aparitie revistei. Era, asadar, „fierbinte”. FEMEIA apare lunar. Am si eu un loc de joaca… 🙂 Have a nice time!!

  2. nicoleta stancu permalink
    3 Aprilie 2009 11:21 am

    Buna,
    Am fost sunata de o fost colega de-a noastra si te roaga sa o contactezi.Persoana se numeste Carmen Telniceanu si este (acum) stabilita in Canada.Email-ul ei este carmen@tciway.tc.Contacteaz-o.

    • 3 Aprilie 2009 11:27 am

      Thanks! S-a rezolvat!:)

  3. 17 Aprilie 2009 6:52 pm

    Un Paste fericit si linistit iti doresc. Si sa ai parte de un iepuras bogat-bogat, daca se poate. Cu drag

    • 18 Aprilie 2009 8:05 am

      Sarbatori luminoase si linistite iti doresc. Paste fericit! 🙂

  4. 29 Iulie 2013 1:12 pm

    mai prostovane, vezi ca a prins-o barbat-su si era sa-i rupa oasele din cauza ta

    • 1 August 2013 12:05 pm

      Idiotule, nu ştii nimic! şi nu răspund eu pentru nebuniile şi obsesiile din capul unor disperaţi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: