Skip to content

Care a fost prima carte pe care aţi citit-o?

13 Octombrie 2009

„Care a fost prima carte pe care aţi citit-o?”, ăsta a fost titlul anchetei/sondaj din nr. 41,  din octombrie, al revistei Dilemateca.

Au răspuns, printre alţii, Emil Brumaru, Radu Cosaşu, Marius Ianuş, Cristian Teodorescu şi, fostul meu coleg de la Ziua, maestrul Ioan Groşan.

                A fost un bun prilej, pentru mine, ca să-mi amintesc de acest moment din copilărie. Dar nu numai. Excitată, „glanda ficţionalităţii”, cum ar spune bunul meu prieten Gabriel Rusu(critic literar şi producător la TVR Cultural), m-a împins la nişte deviaţii, de genul: „Care a fost prima carte pe care nu aţi citit-o?”, sau la gânduri frivole, cum ar fi: „Care a fost prima femeie pe care aţi avut-o sau pe care nu aţi avut-o?”. Să mă scuze Doamnele şi Domnişoarele.

              Mă rog. Ce spuneam? Aaaaa! Care a fost prima carte citită? Păi, eram prin 1970. Aveam cinci ani şi fusesem „deportat” la rudele mele dinspre partea bunicului(tatăl mamei), la Oţelul Roşu, în Banat. Şi să vă spun o chestie pe repede-înainte despre Vasile, bunicul meu. Avea o casă mare, cuplată la circuitul ONT(cum era pe-atunci). Stil vagon. Din bucătărie , dacă erau toate uşile deschise, vedeai până în camera de oaspeţi. Camera de la stradă, unde era şi televizorul. Alb/negru. Bunicul stătea la masa din bucătărie, bea vermut Mamaia cu sifon şi se uita la televizorul aflat la vreo 20 de metri distanţă. Avea ochi buni? Habar n-am. Se uita cu un binoclu de vânătoare(era metrolog, ceva de genul ăsta, şi umbla razna prin pădurile din munţi). Merita sa vedeţi faza. Super tare.

Dar vorbeam de prima carte citită. Aveam cinci ani şi vară-mea, Corina, care avea şapte ani, mă târa, zi de zi, la şcoală. Ea era a doua. Aşa am învăţat să citesc şi să scriu. Inainte de şcoală. De şcoala mea, vreau să zic.

Ufff! Am obosit. Aşa! Am citit, prima dată, „Puiul”, de Brătescu-Voineşti. Mare scofală. Un fel de Animal Planet cu lacrimi de şcolar. Glumesc. Imi place mult puiul. Atât la grătar cât şi cu smântână. Zboară, puiule, zboară!

Asta am avut de spus… Hai că plec, acum, în Home(un bar), lângă Biserica Anglicană, la o bere. Grădina Icoanei, parcul. Vă aştept până la 12.00 noaptea. Ciao!

3 comentarii leave one →
  1. Irealsd permalink
    14 Octombrie 2009 3:16 pm

    A ramas o intrebare fara raspuns…. cea pentru care ai cerut iertare doamnelor si domnisoarelor.

    Asteptam sa savuram raspunsul.

  2. 14 Octombrie 2009 6:12 pm

    Poate o sa povestesc si chestia asta. Odata… Nu stiu cine sunteti, dar va vad, asa, interesata de picanterii!🙂 Ceeea ce nu e tocmai rau. Zic eu.

  3. Irealsd permalink
    16 Octombrie 2009 12:57 pm

    Orice mancare, fara niciun condiment, n-ar avea savoare! Asa si viata fara picanterii…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: