Skip to content

Transexuali, iubita lui Ţiriac şi-un tren al groazei

19 Noiembrie 2009

Până la marea confruntare de mâine, puţină relaxare.  Iată, mai jos, articolul (pagini de jurnal) pe care îl public, lună de lună, în revista FEMEIA. Aici, episodul lunii Noiembrie. Revista este încă la chioşcuri (pe ici, pe colo)🙂

Ce-mi mai place toamna! Dar nu mai prima parte a ei, până spre mijlocul lui octombrie, când mai găsesc, încă, în frunzişul copacilor ceva din strălucirea zilelor de vară. Of, of/Măi, măi! Aşa că noiembrie mă înfioară deja şi mă face să mă identific cu greierele lui Topârceanu. Şi asta mă furnică! :)  Să lăsăm, însă, baladele triste, vântul şi burniţa. Am ceva hot. Dar mai întâi să te întreb ceva, dragă cititoare. Ai vreo treabă cu site-urile de socializare, oricare ar fi ele, de la colegi.ro, Hi5 sau Noi2?

        I-auzi poveste! N-am avut ce face , la un moment dat, şi m-am lăsat târât(Doamne, şi cât de tare m-am mai ţinut de birou!) în vârtejul acestui spaţiu, pe cât de virtual, pe atât de periculos şi, uneori, chiar promiscuu. Mă rog, a fost un proces care a durat ceva. Nu zic că nu am avut parte şi de situaţii plăcute.Cu regăsiri de vechi cunoştinţe sau colegi(„Mamă, ce te-ai îngrăşat!” „Wow, ce ai chelit!”) ori oameni interesanţi(„Bună ziua! Sunt inginerul Croitoru şi am un plan de pace pentru Orientul Mijlociu”) şi chiar cu oportunităţi de afaceri („Vând ştruţuri!” –nu ştiu ce-s alea!). Dar m-am pomenit, aşa, în timp, pe mess, şi cu o listă incontrolabilă de ID-uri de tipe. Nu-ţi mai spun ce ce gelozii s-au iscat în casă! Dar asta e apă de ploaie. Faza cea mai tare e că un transexual a făcut o pasiune nebună pentru mine şi acum nu mai reuşesc să scap de mesajele şi declaraţiile lui. Mă rog, le şterg in corpore, dar ele curg ca dintr-un robinet defect. Nu intru în detalii, dar mesajele trădează un personaj cu imaginaţie, nu glumă. „Oama”, căci nu ştiu cum să-i zic, e perseverentă şi insistenţa ei se caţără pe zidul tăcerii mele absolute ca o iederă în călduri.🙂

            Vorbeam de regăsiri,nu? Vă spuneam acum vreo două luni, ca să nu zic numere, că mai multe domnişoare cu care am lucrat, cărora le-am făcut portofolii foto pe când aveam agenţia de manechine, au intrat, în timp, în high-life-ul bucureşetean. Ultimul nume, vehiculat recent prin tabloide? Rossana Oprea, fosta iubită a lui Dan Chişu şi actuală companioană a lui Ion Ţiriac. Rossana, călărăşeancă, din cât îmi mai amintesc, a absolvit un curs de manechine, prin 95 sau 96, la o şcoală obscură, dar care avea sala de curs pe lângă Atheneu. Eu, ziarist la România liberă, făceam fotografii, alb-negru, cursantelor. Rossana era una dintre ele. Blondă, ochi albaştri-cenuşii, picioare superlong, cu fibră tare(picioarele), plăcută, cu bun simţ. Iată cam ce îţi trebuie să ajungi să iei masa(cel puţin!) cu un tip care numără banii cu conteinerele. :)  Mai am şi acum clişeele şi cîteva poze cu Rossana, dar, în graba predării Jurnalului, nu le-am găsit. Ataşez, însă, articolului, o fotografie(făcută de mine, desigur) cu Florentina Ban. Exact! Fosta iubită a lui Gheorghe Gheorghiu, trubadurul. Zis „Bivolul”, dacă nu ştiaţi.

           Extraordinar! Şi te rog, distinsă şi delicată preopinentă a acestei pagini, să percepi exclamaţia în timpul real al scrierii acestor rânduri! Mă aflu, acum când scriu, în tren, în drum spre Constanţa. M-am aşezat la locul meu. După cinci minute, înainte să pornească trenul, intră în compartiment doi  tipi trişti cu straie cernite, târând după ei o imensă coroană de flori. „Regrete eterne!”, miros de tămâie. „Dumnezeule!”, îmi zic. „M-am urcat într-un tren funerar!”. Imi iau geanta şi schimb vagonul. Işi face apariţia o femeie. Homeless. Tipa se apucă să stoarcă, direct pe podea, nişte tricouri pe care le întindea apoi pe suportul pentru bagaje. Plec iar. Ajung în ultimul vagon unde sunt mai mulţi refugiaţi. Studenţi subţiri, fete fine, domni respectabili, alungaţi de manele şi alte asemenea. Mă uit pe geam şi găsesc imediat dedicaţia de final. „Runaway train”/Soul Asylum.  La Săruleşti, în gară am stat două ore pentru că s-au furat nu ştiu ce cabluri. Deci, runway! Dacă mai poţi. Vă pup!

5 comentarii leave one →
  1. maia permalink
    21 Noiembrie 2009 11:27 am

    Super artcol! Trezeste amintiri!

    • 21 Noiembrie 2009 1:44 pm

      Maia, ma bucur ca ti-a placut!🙂

  2. Rosa permalink
    2 Iunie 2010 12:00 pm

    Hei, Cristi, ce surpriza!! Ma bucur ca nu ti-ai pierdut spiritul analitic de care imi amintesc!… Scrii frumos, imi place, poate povestim intr-o zi!…:))
    Da-mi un semn!

    • 3 Iunie 2010 11:38 am

      Buna Rosana! ma bucur mult ca ai descoperit blogul. :))) Cred ca nu ne-am mai vazut de cand ne-a, intalnit intamplator in fata casei Scanteii, acum … niste ani. Eu alatoresc destul de mult… Acum sunt in Tel Aviv, dar ma intorc pe 10. O sa-ti scriu pe facebook si poate ne vedem! Te pup!😉🙂

Trackbacks

  1. Transexuali, iubita lui Ţiriac şi-un tren al groazei « CRISTIAN …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: