Lavinia Şandru a evadat din „cutia cu maimuţe” a lui Sergiu Toader

Bucureşti, 16 decembrie 2009

Titlul face referire, desigur, la ridicarea interdicţiei de a apărea pe post, impusă de Sergiu Toader, boss-ul de la Realitatea TV, mai multor persoane publice. Printre acestea se numără şi distinsa Lavinia Şandru.

Lavinia Şandru, dacă ar fi trăit în alte vremuri şi dacă s-ar fi născut pe alte meleaguri, de exemplu, în mijlocul unui trib de indieni nord-americani, ar fi avut, logic, alt nume. Şi acesta ar fi fost, bag mâna în foc, ceva de genul: „Gură mare”, „Gură bogată” sau, mai lung, „Gură care nu tace niciodată şi care îndrugă numai prostii, mai ales când se află într-un studio de tv”. Dar cum în secolul al XIX-lea, când pieile roşii erau stăpânii preerilor şi ai bizonilor, nu exista televiziune, tind să mă opresc doar la primele două variante.

Aşadar, transbordând personajul în timpul şi locul mai sus menţionate, ne putem imagina că, în lipsa existenţei vreunui trib, al cărui blazon ar fi putut fi un grizzly, indianca (chiar, frumoasa indiancă, să recunosc onest) „Gură mare” ar fi avut un post bine definit în viaţa tribului. De exemplu, ar fi putut fi cocoţată în vârful unui par, la marginea aşezării de corturi şi pusă, date fiind competenţele sale vocale, să ţină la distanţă coioţii sau vulturii hoitari.

Paralela aceasta nu este altceva decât o mică glumiţă şi motivul pentru care am scris despre Lavinia nu este altul decât că i-a venit rândul. 🙂  In plus, mă face să-mi amintesc de două bancuri care au legatură atât cu titlul cât şi cu ceea ce-i urmează.

1. Un indian, prostul tribului, se duce la Marele Vraci. „Mare Vraci! Tu care care le ştii pe toate şi faci fel şi fel de chestii, tu eşti şi cel care dă nume fiecăruia dintre noi, atunci când se naşte. Spune-mi şi mie cum dai numele? Cum le alegi?” „Păi, băi, prostule! Uite cum fac. Când e să se nască cineva, eu stau lângă cort şi cînd iese omuleţul, ce văd atunci prima oară, ăla e numele copilului. De exemplu: „Cerb care aleargă”, „Lună plină”… dar de ce mă întrebi „Doi câini se fut”?”. 🙂
2. Bancul cu maimuţa cu fund roşu. O maimuţă cu fundul roşu s-a uitat în oglindă şi a văzut că are fundul roşu. Proasta a crezut că are ceva şi a început să se scarpine. Şi s-a scărpinat până a făcut rană.  🙂

Autorul caricaturii este Bogdan Petry