Skip to content

Ca să ajungi în iad, trebuie să schimbi, mai întâi, nişte pesos în dolari americani

22 Februarie 2010

Sunt de trei zile în Port au Prince, Haiti şi pot să vă spun că în Mogadiscio, Somalia, mi-a fost mai rău. Dar până să vă dezvălui câte ceva (crema va fi pentru Evenimentul zilei, desigur!  ), să vă spun prin ce peripeţii am trecut pe 18 februarie, ziua în care am plecat din Santo Domingo. Primesc un mesaj, cu o seară înainte, de la Paul Ianovici, şeful poliţiştilor români din Haiti, în care îmi spune să vin acolo cu dolari cash, pentru că dacă folosesc cardul risc să mi-l cloneze haitienii. Un român a păţit-o de altfel. L-au curăţat de cîteva mii de coco. OK, îmi zic. Dimineaţa, pe 18, întreb în stânga şi dreapta, unde pot cumpăra some bucks. Dolari, cum ar veni😉 ! Aflu cu stupoare că la casele lor de schimb, din hoteluri sau, aiurea, de pe stradă, nu se cumpără dolari!. Doar de la Banca Popular. Bine. Ma duc la Hotel Intercontinental să scot de pe carteja eletronica (card) vreo 30 de mii de pesos, ca să-i dau pe vreo 800 de dolari. Să am de drum, de un suc sau ceva. Carteja invalida, zice bancomatul. Şi asta de vreo sută de ori la rând, de câte ori am încercat disperat. Timpul curgea şi eu la 14.00 trebuia să plec spre aeroprot. Dăi şi alergă la alt bancomat. Acelaşi răspuns cretin. Sun în România, la bancă. “Bună, Alina (fata mea de la bancă). Uite aşa-aşa!”, îi spun. Iar ea ciripeşte senină senină: “Aaaa! Păi avem o problemă cu serverul şi nu merg cardurile!”. Bravo! Perfect! Asta îmi trebuia! Sun în ţară, la prietena mea. “Please send me some money by Western Union!”. “Iti trimit dacă vorbeşti româneşte!”. Imi trimite 100 de dolari pe care îi ridic, evident, în pesos. Intre timp se repară cardul. M-a sunat Alina. Scot 30 de miare şi mă duc la Banca Popular. Coadă mare. Scot dolarii şi ies din sediu petrecut de privirile pofticioase ale unor dominicani. Mirosul dolarilor americani le-a lărgit nările cât să-şi bage în fiecare câte un trabuc. Hand made it!😉 Ajung la Hotel Marriott, de unde se pleca spre avion. Mi se spune că nu sunt pe lista United Nations. Dăi şi sună în Haiti. Se lămureşte problema şi plec la aeroport. Aici, iar nu eram pe listă. Alte telefoane. Răsuflu, în sfârşit, uşurat. Mă pot îmbarca. Ajung în Port au Prince seara, pe la 19.00, unde mă aştepta Paul Ianovici cu un Nissan Patrol cu însemnele UN pe el. Era deja întuneric şi pe străzile neluminate vedeam peste tot în jurul meu, pe trotuare, stradă sau în hârburile descoperite din trafic, numai ochi şi dinţi. Erau haitienii! Ajunsesem în Port au Prince!

No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: