Skip to content

Haiti-ziua a douăsprezecea (or something).Paradis la 60 km de HAOS

9 Martie 2010

 

Cine îşi închipuie că poliţiştii (şi nu mă refer doar la cei români) care sunt în misiune în Haiti (dar şi militarii şi chiar şi funcţionarii civili ai ONU, care E SUNT SI EI OAMENI! 🙂 ) trebuie să stea tot timpul încordaţi, îmbrăcaţi în uniformă, cu degetul încleştat pe trăgaci sau în poziţie de drepţi, ori e prost ori e bătut în cap. Asta ca să lămurim lucrurile de la bun început. Iar orice comment trimis în această cretină viziune va fi tratat ca atare.

OK! Now, RELAX!

Este duminică (oricare ar fi ea; lăsaţi naibii calendarul ăla în pace). Suntem liberi –poliţiştii (o parte din ei), dar chiar şi eu care oricum sunt liber oricând, nu? :), şi am hotărât să evadăm din spaţiul mizerabil, tensionat, împuţit, extrem de periculos şi zgâlţâit non-stop de cutremure, şi să fugim spre Saint Marc. Saint Marc este o mică staţiune (dacă nu e prea mult spus), un resort, situat pe malul Mării Caraibiene, la vreo 60 de kilometri de Port au Prince.

Am plecat şapte oameni în două maşini. Metroul nu lucra în ziua aia  :). In cea din faţă, Mişu, Felicia şi Emil Robu, managerul popotei (şi un tip de viaţă) din Logistical Base (vezi postările anterioare). Pe Mişu şi pe Felicia îi cunoaşteţi, deja. Au fost ghizii mei, îngerii mei păzitori în patrulările prin iadul din Cite Soleil şi Centre Ville, cartierul rău famat, respectiv Centrul şi zona cea mai distrusă de cutremurul din 12 ianuarie din Port au Prince.

In maşina din spate, doi polişiti super meseriaşi, Daniel Oprea, la volan, şi Bogdan Alexe, care a mai şi crescut în Drumul Taberei (zona mea), pe la Indiana. Am râs, am glumit, iar eu am pus întrebări ca orice ziarist în exerciţiul funcţiunii, chiar şi atunci când e în bermude şi şlapi. Asta până am trecut prin dreptul unor cariere de piatră, înşirate pe partea drepta a drumului, în sensul în care mergeam noi. „Pe 12 ianuarie, ne-a prins cutremurul chiar pe-aici, în timp ce ne îndreptam spre casă”, povesteşte, încordat şi cu glas aspru, Dan Oprea. „Erau o mulţime de haitieni, în momentul în care s-a zgâlţâit pământul. Pereţii de stâncă sfărămicioasă s-au scuturat peste ei. I-au înghiţit pe toţi. Au murit striviţi sub sute de tone de piatră albă. Nimeni nu ştie câţi erau cu totul. O sută? Două sute?”.

Viaţa are mecanisme ciudate, care funcţionează când nu te aştepţi, atunci când trebuie să digeri o tragedie. Fie ea şi de proporţii. Nu poţi suferi continuu. Nu poţi uita. Poţi lupta, poţi să munceşti după, să ajuţi, poţi să reclădeşti. Dar nu poţi trăi veşnic în aceaşi tensiune a primelor momente. RELAX, man! Aşa îţi spune creierul. Şi Chiar asta faci, atunci când poţi, atunci când ai liber.

Am făcut, după o oră de mers, la stânga, imediat după un mic sătuc haitian. Indigo Resort, am apucat să văd scris, undeva în dreapta mea, între doi bananieri pitici. 35 de dolari intrarea şi tichete la discreţie, pentru băuturi. Am traversat o mică porţiune de gazon, m-am aplecat puţin să scap de mângâierea prietenoasă a unor palmieri, după care am dat peste CEA MAI COOL, CEA MAI TARE PLAJĂ I ever seen before!

Aş scoate o broşură cu ce a urmat. Mă rezum, însă, să postez câteva fotografii sugestive. Care vă vor stârni, cu siguranţă, imaginaţia! 🙂

Câteva elemente, totuşi:

Nisipul este granulat, dar mai fin decât în Egipt, de exemplu.

Marea. Mai puţin sărată decât Marea Roşie. Albastră, turcoaz, la mal.

Indigo Resort are o terasa foarte mare. Mâncarea este nemaipomenită şi, pentru banii pe care îi dai (35 de dolari, în care intră şi „intrarea” şi totul) este mi-nu-nat! Vorba aia: dacă şi Haiti poate…  Doamnă Elena Udrea, vă invit!

Cocktail-urile cu care ne-a cinstit Bogdan Alexe (Bogi, rămân dator! 🙂 ) au fost nemaipomenite. Vedeţi pozele.

Emil! Vodca pe care ai adus-o, Smirnoff, a mers teribil cu zeama aia din fructul pe care nici acum nu l-am identificat. Dar apare în poze!

Şi încă o singură chestiune pe care vreau să o spun. M-am băgat, la vârsta mea, la un fotbal de plajă cu nişte brazilieni. Neîncălzit. M-am crezut, la un moment dat, pe vremea când eram golgeter în Cupa Presei la fotbal. Am blocat, am luat mingea, am driblat, am şutat. Asta a fost bine. Nasol a fost când am fandat să scot o minge din faţa porţii. Atunci s-a produs ruptura, întinderea sau contractura. M-am târât, apoi, ca o ţestoasă împuşcată în pulpa din spate, până în marea de un albastru incredibil. Am cerut schimbarea. In locul meu a intrat Mutu…  Hai, GATA cu vrăjeala. Uitaţi-vă la poze. O sa vă dau şi explicaţiile de rigoare. 🙂

See you next time! Cu ceva din Santo Domingo. Am fost din nou acolo. Por tres dias, amigos.

Mulţumesc tuturor celor care, prin inţiativă şi prezenţă, mi-au oferit această (acea) zi de neuitat! In Saint Marc, Haiti.

Haiti ar putea trăi, este clar, din turism şi din agricultură. E o ţară minunată, geografic vorbind. Încă se mai poate face ceva, chiar dacă au defrişat aproape totul. Din 98 la sută din teritoriu, păduri, acum 90 de ani, mai au, acum, 2 la suta. A fost o crimă. Dar ţărmul şi clima sunt de partea lor. Asta, dacă se opresc cutremurele!

Anunțuri
2 comentarii leave one →
  1. Bogi permalink
    10 Martie 2010 6:55 am

    Cristi, stai omule linistit, stii foarte bine ca n-ai de ce sa te simti dator. Mai mult decat atat, doar promisesem de cand ne scufundam precum ratele, in cautarea coralilor (asta asa, sa se oftice dusmanii..)) ca dau un rand.
    Singurul lucru pe care il regret este ca nu am avut timpul necesar sa ne luam la revedere cum se cuvine. Dar n-au intrat zilele in sac, asa ca… te mai asteptam. Daca nu, ramane sa bem toata gasca o bere prin Bucale.
    Pana una alta, toate cele bune Haiti si iti multumim pentru modul cum ai prezentat lucrurile. Sa speram ca, asa cum putem si stim, intr-o buna zi se va simti faptul ca am pus si noi umarul la refacerea acestei tari pe seama careia nu doresc sa mai dezvolt, fiindca ai facut-o tu mai bine decat oricine.

    • 10 Martie 2010 7:47 am

      Mersi, Bogdan! Da, mergea sa bem o bere inainte sa plec. Dar daca eram asa, care incotro…
      Eu chiar vreau sa ma intorc. Sper sa o fac in iulie sau august. Anyway, cand apari prin Bucuresti, da un semn. 0721.536.256. Ura! si salutari tuturor! Take care!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: