Skip to content

Elena Udrea, The Independent şi o aberaţie despre Haiti

18 Iulie 2010

După ce Elena Udrea a fost făcută varză, săptămâna trecută, în presa occidentală pe tema „pantofilor cu toc” daţi sinistraţilor de la Săucesti, Suceava, denigratorii (care preluaseră, desigur, informaţii din presa românească, sau care au publicat la comandă, adică pe bani daţi de adversarii politici ai Elenei Udrea) s-au sucit. Prestigiosul The Independent a publicat un articol, semnat de editorialista Joan Smith, sub titlul: „Pantofii cu toc arata umanitatea de care burqa duce lipsa„. Discursul e logic şi are substanţă. „Cand se intampla lucruri cumplite, oamenii nu mai au o perspectiva clara asupra viitorului. O pereche frumoasa de pantofi nu este doar o reamintire a unei alte lumi, dar si o promisiune ca va veni un moment cand vei apartine din nou lumii„, scrie Joan Smith. Emoţionant, nu?

Mai departe, însă, autoarea articolului o ia razna: (preluare după 9AM)Ea isi aminteste ca a vazut o fotografie cu o familie din Haiti, dupa cutremur, care traia in conditii groaznice, dar in mijocul locuintei improvizate putea fi vazuta o pisica. „Poate credeti ca aceasta familie avea suficiente probleme, nu mai avea nevoie sa poarte de grija unui animal, dar cred ca astfel de impulsuri arata fiintele umane in cel mai bun moment al lor. Suntem fiinte cu imaginatie – exact ceea ce darul lui Udrea a vrut sa stimuleze – si doritoare sa avem o legatura cu alte fiinte vii„.

Ei bine, aici şchioapătă materialul Dnei Joan Smith. După canoanele societăţiilor Occidentale, să ai în casă un animal de companie, o pisică, nu?, presupune un act de mare angajament din partea unei familii. Responsabilităţi uriaşe. Legi de respectat. Hrană specială, spaţiu vital, asistenţă medicală, afecţiune controlată de poliţia animalelor şi altele asmenea. Măi, fată! Dear, Joan. Joan Smith, de la The Independent! Ce ai văzut tu în fotografia aia din Haiti e un ultra banal fapt de viaţă. O pisică stătea în mjlocul casei unei familii vai mama ei, săracă, nu de la cutremurul din ianurie a.c., ci, prin moştenire din generaţie în generaţie, de-acum 200 de ani de când haitienii şi-au proclamat independenţa! Pisica stătea acolo şi nu cerea wiskas sau mai stiu eu ce. Mânca de pe jos, ca să spun aşa. Iar dacă se întâmpla să şterpelească ceva extra raţie, fii sigură câ îşi lua rapid un şut.

Ti-o spun eu, ca ziarist care a stat, în Port-au-Prince, o lună întreagă, după Marele Cutremur. La două săptămâni după „monsenior Gudu-Gudu”, după cum spuneau haitienii cutremurului, primul lucru pe care îl făceau bărbaţii localnici, după ce se trezeau la 5 dimineţa, era să meargă la barber. La frizer. Aşadar, exemplul cu pisica e copilăros şi deloc elcovent.

Te pup, Joan! Şi când mai vezi o pisică, nu te mai emoţiona aşa. Bagă editoriale doar dacă e neagră şi scrie 13 pe ea! 😉

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: