Skip to content

Evenimentul zilei-nebuniile Anilor de Aur

26 Octombrie 2010

Acum vreo două săptămâni Evenimentul zilei a sărbătorit apariţia ediţiei cu numărul 6.000. La Mulţi Ani! Cu acest prilej mai vechi, mai noi şi actuali ziarişti care au au semnat (semnează) în acest ziar au evocat, în scris desigur (în ziar sau pe blogurile personale) întâmplări, momente memorabile petrecute la “Bulina roşie”, cum i se spunea până acum cîţiva ani.  

Pentru că am avut parte de doi ani frumoşi acolo, între 1996 şi 1998, vreau să “comit” şi eu câteva rânduri despre viaţa la EVZ. La începutul lui 96 mă certasem cu cei de la Ziua astfel că am plecat de acolo. Simona Ionescu, care mă ştia de la începutul anilor, când ea era la Tineretul liber, iar eu la România liberă (pe atunci multe chestii erau libere! J))), m-a chemat la EVZ unde era şefa Investigaţiilor. Eram acolo în secţie, la un moment dat, vreo 20 de ziarişti. Enumăr o parte: Cristian Burcioiu (zis Bursoa sau Burcioaica, acum la Libertatea şi fratele meu de Irak, Afganistan şi… Drumul Taberei), Bogdan Atanasiu (zis Păsărică, director la Orange), Florin Monole (alias Manolo, afacerist în Ploieşti şi Bucureşti), Petrişor Cană (cu un itinerariu bogat, acum din nou la EVZ), Cătălina Chelu (Newsin), Relu Mihai(Newsin), Bogdan Rădulescu (zis Modjo sau Mogio, acum director IT la Adevărul SA), Gabriel Dogaru (nu mai ştiu nimic de el), Paul Apostol, Dan Capatos (teleast la Antena 1), Andrei Bădin (analist, nu ştiu dacă a plecat din Antena), Tudor Artenie (şmecher pe la Hidroelectrica), Christian Levant (la Ring-nu ştiu ce caută la fiţuica aia!), Claudiu Vălimăreanu (Click), Radu Baraba Popa (o legendă vie a ziarului, acum în tv), Sorin Panciu (acum, în Franţa), Mihnea Petre-Pârvu (la EVZ,a cum) şi mulţi alţii. Alecu Racoviceanu, Radu Tudor, Lidia Popeangă (acum Mitchievici), Igor Drag… iar Simona Ionescu e acum, de ani buni la Click, şefă de secţie sau de campanii jurnalistice.

Buuun ! Ar fi multe de povestit, dar chestiile alea au farmec doar în cercul de prieteni, pentru că mulţi dintre protagoniştii întâmplărilor au fost ţinta unor glume, uneori a propriilor “glume” şi străinii nu ar înţelege corect situaţiile. O să încerc, totuşi, câteva evocări, fără să dau, însă nume. In primul rând trebuie să ştiţi ceva: ziarul duduia! Eram atât de mulţi încât nu exista să nu fie marfă, să nu avem super exclusivităţi şi să ne şi distrăm în acelaşi timp. Ia să încercăm nişte “bumbi”:

–         Lângă uşa biroului lui Jack (aşa i se spunea lui Cristoiu), pe perete, era o mare pată. Imensă. Într-o noapte unul din reporterii de noapte, evident, a aruncat cu un pepene verde în zid. A doua zi Cristoiu nici nu a observat marea pată, încă umedă!

–         Intr-o dimineaţă, pe holul redacţiei (Casa Presei, corp B, etaj II), dar şi prin diverse birouri, se puteau vedea zeci de urme de talpă (piciorul drept). Albe. In seara precedentă unul din ziarişti care “ciugulise” ceva pe la bufet şi care zăbovise mai mult, când s-a dus la toillet a călcat (era întuneric) într-un lighean cu var. Se zugrăvea încăperea.

–         17 noiembrie 1996, seara. Era zi de alegeri. Constantinescu vs. Iliescu. La “coloane”, în faţa Casei Scânteii, ca să zic aşa, mai mulţi ziarişti beau sticluţe de Rasputin. Unul dintre cei de-acolo le tot îndesa în buzunarele de la palton. “Imi trebuie ca să pun cafele în ele”. Omul, ameţit,după un timp, zice: “Plec acsă să o iau pe nevastă-ea ca mergem la vot!”. Pe la zece seara sună soţia omului în redacţie: “Spuneţi-i lui XXX să nu se mai grăbească. S-au închis urnele!”. A doua zi, omul ne-a povestit: “Băi! Plec eu din Scânteii şi mă urc într-un autobuz. Nu m-am uitat la număr. Merg până la capăt, cobor, mă uit în jur şi nu recunosc nimic. Iau alt autobuz şi ajung, după vreo două ore, aproape de casă. Era întuneric, era târziu. Băi, îmi zic, am ratat votul, dar mai pot să fac o faptă bună. Ia să iau eu nişte ouă pentru acasă! Iau zece ouă de la un butic şi le bag în bucuznarele de la palton. Cinci într-o parte, cinci în alta. Uitasem de sticluţele pe care le îndesasem acolo. Intru în bloc, sun la uşă, deschide nevastă-mea. Bună, iubito! Ţi-am adus nişte ouă! Din palton, pe stânga şi pe dreapta, se scurgea un amestec de albuş cu gălbenuş. Cumpărasem ouă!”.

–         Plec, EU, seara din redacţie la o crimă din Piaţa Reşiţa. Fusese înjunghiat mortal un locatar. Ceartă între beţivi. Cu mine mai era un coleg de la externe şi şoferul. Eu, îmbrăcat cu un palton lung negru –era iarnă, era frig, şi cu ochelari negri, de soare, pe nas. Intrăm în bloc, urcăm la etajul al doilea, locul crimei. O doamnă în capot ştergea cu o cârpă sângele de pe holul acoperit cu un linoleum verde. Sărut mâna, doamnă! Ia spuneţi-mi cum a fost cu crima!, zic eu ceva de genul ăsta. Femeia strânge un ochi, mă ţinteşte şi, după ce îşi petrece limba peste mustaţa rară, dar aspră, mă întreabă cu glas de cotoranţă: Dar de unde sunteţi, că Miliţia şi procuratura au fost deja aici? Nu mă pierd cu firea şi percutez rapid. Suntem de la serviciile secrete, îi spun. Clipeşte rapid de vreo cinci ori şi zice: Da o legitimaţie aveţi? Păi cum să am, Doamnă, dacă sunt de la un serviciu secret!? Baba rumegă puţin ideea. Aaaaa! Aşa, deci! Păi atunci să vă zic eu cum a fost”. O jumătate de oră nu am putut să o opresc din turuială. Ceilalţi doi erau pe jos de râs.

–         Burcioiule, n-am ce-ţi face, frate, te dau în gât. Vara lui 97. Cristoiu plecase, se instalase Nistorescu. Pe-atunci gagiul era mai agreabil. Era într-o duminică fierbinte. In birou la Investigaţii eram eu, Burcioiu şi încă vreo doi. Burcioiu zice: Hai, băi, să bem o bere. Hai, mă!, zic şi coborâm noi doi. Ne luăm câte un Hopfen Konig RECE de la un butic de jos, de la coloane, şi unde ne instalăm să bem?, fix în faţa Casei Scânteii, pe marginea marii fântâni secate. Ne tolănim pe bordură, ne facem comozi şi hai, noroc! Eu mă deschid la cămaşa de blugi, Burci scoate şi el burta la vedere. Veneram Soarele. La un moment dat, zic: Auzi, bă? Ce-ar fi să fim filmaţi acum, pe ascuns, şi Nistorescu să ne vadă în direct pe calculator, la el in birou? Hă, hă, hă! Bem berea şi ne ducem sus, în redacţie. In birou sare unul: Băi, ştiţi ce-a fost aici? Ce-a fost, mă? Ce te-agiţi aşa? Păi v-a văzut Nistorescu pe geam, de la DTP (ferestrele dădeau spre fântână) şi a chemat toată redacţia acolo ca să se uite la voi. Eraţi singuri în toată faţa Casei Scânteii! Iaca, poznă!, zicem noi. Nisto e atins de filoxeră! Şi râdem. Ăilalţi se căcau pe ei de frică…

In acei ani –bine, era o altă conjunctură socio-economică, ca să zic aşa, Evenimentul zilei avea un tiraj de 1 milion de exemplare! In EVZ-ul de acum se mai găsesc oameni, adunaţi din diferite perioade, care au lucrat la ziarul vechi. De Cană şi de Mihnea Petre Pârvu am zis. Horia Ghibuţiu, Constantin Vlad, de la externe, Ilie Marian alias Fiara, editorul foto, cred că era încă la România liberă… Diana Evantia Barca, cultură şi monden…Laurenţiu Ciornei, era la Sport, Cristi Popa, SGR… restul s-au răspândit prin toată presa românească. Alo! Ăştia micii, ziariştii de acum, frumoşi şi talentaţi cum sunteţi, vă iubesc! Dar trebui să scoateţi basca din cap, căştile Iphone-ului din urechi şi guma din gură când întâlniţi, pe stradă, la tv sau în redacţiile voastre, un Highlander din vechea generaţie! Şi nu staţi degeaba, încremeniţi de uimire! Luaţi repede un carneţel, un creion, un pix, un dermatograf, ceva, şi notaţi ce spune omul! Aveţi ce învăţa! BIG SMILE Mda! Frumoase vremuri🙂

Explicaţii foto:

  1. Eu, la biroul de pe hol (când Investigaţiile erau pe hol), alături de Andrei Bădin (cu muuulte kilograme în minus faţă de acum🙂 ), cu cravată
  2. La coloane, în Scânteii, de la stânga la dreapta, Cristian Burcioiu, eu şi Bogdan “Păsărică” Atanasiu
No comments yet

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: