Mamaia, la 90 de ani

Bunica mea, mamaia, cum îi spun eu, mama mamei mele, împlineşte astăzi 90 de ani. S-a născut undeva în apropierea Galaţiului, în 1920, şi provine, am aflat, din neamul răzeşilor din Pădurea Tălăjmanului. Tatăl ei, străbunicul meu, a fost funcţionar la una din primele bănci din Galaţi. Mamaia s-a stabilit în Bucureşti cu câţiva ani înaintea celui de-al doilea Război Mondial, iar în februarie 1944 a născut-o pe mama. Imi povestea, chiar, că în timpul bombardamentelor americanilor asupra Bucureştiului, se adăpostea cu mama, care avea doar două luni, în adăposturile antiaeriene din oraş. Mai târziu, împreună cu mama, desigur, s-a stabilit într-un apartament dintr-o vilă de pe strada Pictor Iscovescu, colţ, cu Bulevardul Primăverii, chiar în spatele Casei Ruse, din actuala Piaţă Charles de Gaulle. Locul în care m-am născut eu şi în care mi-am petrecut primii şapte ani din viaţă.

Mamaia este o făptură foarte vioaie, care îl reciteşte chiar acum pe Steinbeck (La Est de Eden), căreia îi place enorm să gătească şi care îşi adoră strănepoţii. Alexandru şi Nicolas, băieţii mei. La Mulţi Ani, mamaie! Să fii sănătoasă şi să apuci şi stră-strănepoţi şi să te bucuri de ei!

In fotografii: mamaia, când avea 27 de ani (în 1947) şi mamaia acum, cu Nicolas, puştiul meu de 12 ani.