Skip to content

Povestea unei fotografii de război. Sarajevo, 1993

20 Noiembrie 2010

Am citit, zilele trecute, „Pictor de război”, o carte scrisă de Arturo Perez Reverte, scriitor spaniol tradus în peste 30 de limbi ( a mai scris „Regina Sudului”, „Harta sferică”, Edit. Polirom). Romanul este o poveste despre un fost fotograf de război, prezent, de-a lungul vremii, în toate marile zone de conflict din lume, care s-a retras pe o insulă grecească, unde s-a dedicat pricturii. Aici este descoperit de un fost combatanbat croat de pe frontul iugoslav, de la începutul anilor 90. In urma unei fotografii-portret făcută de actualul pictor, publicată în marile reviste ale lumii, croatul a fost dibuit de sârbi si făcut prizonier, iar familia lui a avut de suferit enorrm. Acum, croatul a venit să-l ucidă pe cel care, imortalizându-l într-o fotografie, i-a distrus viaţa. E de citit.

Ei bine, cartea mi-a răscolit amintri din timpul incursiunilor pe care le-am făcut în 1992 şi 1993, ca ziarist la „România liberă”, în Sarajevo şi nu numai, pe tot frontul de la este de acest oraş. Eu şi Pascal Ilie Virgil, fotoreporter la acelaşi ziar (în prezent regizor),  cu care am făcut echipă, am fost primii jurnalişti români de presă centrală care am intrat şi am transmis din Sarajevo, în plin război. Am plecat de fiecare dată, ţin minte, cu o Dacia break, maşina lui Anton Uncu -Dumnezeul să-l odihnească, excelentul jurnalist, atunci, redactor şef adjunct la România liberă. După un popas de teva zile în Belgrad (dormeam intr-un bloc al Ambasadei române sau la Hotel Casino, mergeam în Pale, orăşelul de la marginea Sarajevo, locul unde era instalat Guvernul lui Radovan Karadjici, liderul sârbilor. Acolo am legat prietenii (care au durat apoi ani de zile)cu doi ziarişti occidentali, Juan Carlos Azcue Ibanez, de la ABC Prensa Espanola, şi Jean Rolin, de la Le Figaro Magazine. Au fost zile şi săptămâni teribile, impresionante, iar povestea acestora se va regăsi într-o carte-reportaj pe care o pregătesc şi pe care sper să o termin pâmă în primăvară.

Veau să vă arăt doar două fotografii, acum. Făcute, desigur, de Pascal Ilie Virgil. Intr-una sunt eu alături de un sârb care tocmai se întorsese dintr-o confruntare din cartierul Grbica (Gârbiţa), o periferie a Sarajevoului. Ce de-a doua a fost făcută într-un spital de campanie, la câţiva kilometri de oraş. O mamă îşi ţine în braţe copilul care fusese rănit de schijele unei grenade. musulmane. In aceaşi explozie, un alt copil, tovarăş de joacă al puştiului din fotografie, fusese decapitat.

2 comentarii leave one →
  1. Pascal Ilie Virgil permalink
    23 Noiembrie 2010 10:11 pm

    Dar spune si despre masina Dacia break pe care ai rasturnat-o cand faceai ore de condus. Si mai scrie si despre intoarcerea din Sarajevo cand ai cumparat serviciul de cafea/ceai si am plecat cu el pe masina; ne-am oprit de-abia dupa ce ne facusera semne disperate vreo zece sarbi.

    • 24 Noiembrie 2010 8:49 am

      Pai, asa, sunt multe de povestit!:))))

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: