Skip to content

„Pietrele din aer, ca un stol de păsări, deasupra Pieţei Al-Tahrir”

11 Februarie 2011

În reportajul publicat, pe două pagini, în Timpul, (http://www.ziarultimpul.ro/articole/2011/02/48-de-ore-ora-cu-ora-in-pia%c8%9ba-al-tahrir-2/), nu au mai intrat, din lipsă de spaţiu,  două fotografii făcute de mine, ale căror scene sunt descrise în articol.

Sunt două fotografii la care ţin foarte mult, deşi una din ele este uşor neclară, şi care transmit foarte mult din intensitatatea şi dramatismul evenimentelor care au avut loc în Piaţa Al-Tahrir, în zilele de 2 şi 3 februarie. Drept pentru care le public aici, acum.

Cea cu pietrele este făcută pe 2 februarie, în momentele culminante ale luptelor  din timpul zilei, dintre protestatarii lui Mubarak şi susţinătorii acestuia. Eram la limita tirului „mubaracilor”, după cum le spun eu.

A doua fotografie îl reprezintă pe copilul de 12 ani (vârstă apreciată de mine) capturat într-unul dintre contraatacurile protestatarilor. Deşi rănit la un ochi de o piatră, puştiul era bătut cu sălbăticie de protestatari. Cei care îl capturaseră încercau să-l protejeze, dar fără să reuşească prea bine.

5 comentarii leave one →
  1. 24 Februarie 2011 11:06 pm

    e clar că nu aveam cum să fiu vreodată un reporter de teren (măcar) mediu. mă uit la pozele astea şi mi se ridică părul pe mâini. nici nu încerc că mă imaginez acolo. respect, pentru tot ceea ce faci.

    şi cu această ocazie te rog să-mi accepţi scuzele pentru că acum vreo 11 ani am gândit despre tine lucruri (hai să le spun) nepotrivite. da, ai citit bine, „am gândit”, pentru că nu am discutat cu nimeni. nu ştii la ce mă refer, logic, dar acum, văzând ce faci şi după ce ţi-am citit blogul de la cap la coadă, fac o reverenţă în faţa ta şi, mai ales, a muncii tale. nu sunt ironic şi nici nu „zic” la mişto.

    nu ştiu dacă are sens să îţi spun la ce m-am referit la începutul pragrafului precedent, dar atunci te-am înjurat în gând la greu. probabil ai şi sughiţat.😀 acum îmi retrag „cuvintele” . nu, nici pe departe nu erai dintre cei care doreau să facă orice ca să iasă în evidenţă. erai (şi, din ce văd, eşti) un om cu suflet mare, care îşi face meseria cât poate el de bine. chiar dacă alţii pricep altceva.

    pe vremea aceea am fost vreo 3-4 luni colegi de trust. eu lucram la externe, la jurnalul, coleg de secţie (sau subaltern, spune-i cum vrei) cu dan dragomir, iar tu erai la capitala. am pierdut multe ore la fumoarul de la 8, deci este destul de probabil să mă cunoşti din vedere.

    toate cele bune şi multă sănătate.

    baix

    • 25 Februarie 2011 12:45 am

      Multumesc pentru ce mi-ai spus… Desi sunt surprins, recunosc… Care o fi fost motivul pentru care m-ai injurat atunci… in gand. ? :)))) Vad ca am aici trimitere la un blog… voi intra imediat… Anyway, multumesc pentru vizita si iti doresc toate cele bune! Ura!

      • 25 Februarie 2011 1:03 pm

        este un blog făcut din şi cu suflet. trebuie să mai adaug ceva la el.

        îţi spun motivul pentru care te-am înjurat, dar numai dacă nu publici comentariul.😀

        • 25 Februarie 2011 1:12 pm

          Normal ca nu voi publica! Si chiar sunt curios.🙂

  2. 25 Februarie 2011 3:26 pm

    într-una din zile ai făcut o anchetă legată de spargerile din bucureşti de la casele valtare. sau tocmai se comisese o spargere, ceva de genul. nu mai ţin minte. cert este că nu aveaţi poză cu care să reprezentaţi materialul, aşa că ţi-ai pus frumos un ciorap pe faţă, ai luat şi un ciomag în mână (sau bâtă de baseball), ţi s-a făcut poză şi s-a dat la ziar. dar poza era artistică, nu din profil sau în timpul „acţiunii”. din faţă, bust, şi era pe vreo trei coloane. chestia asta nu am suportat-o niciodată: să apară poză cu mine la ziarul la care lucrez. şi în mintea mea de copchil tembel, eram ferm convins că ai făcut asta ca să te evidenţiezi în vreun fel, fără să ştiu că, de fapt, aveai ani grei de gazetărie în spate. acum sper că îmi accepţi scuzele.😀

    şi încă ceva: pe Mogio îl ştiu de pe mirc. pe el şi pe DoomeD (era şef pe la IT), pe Partizanu (nu le ştiu numele, dar sper să ştii la cine mă refer), pe Suciu, pe Ariadna (într-o vreme era soţia lui Suciu). i-am cunoscut înainte să ajung la Jurnalul Naţional, deci prin octombrie 1999. dar de prin 2001 nu am mai ţinut legătura cu ei, deoarece eu am rărit intrările pe chat (canalul kappa a fost făcut de DoomeD şi după aceea preluat de Adi), iar la un moment dat nu s-au mai făcut întâlnirile la Andu (terasa de la Arcul de triumf). Mogio nu s-a schimbat deloc în anii ăştia, doar că s-a mai îngrăşat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: