Iată-mă!

Iată-mă!

Soldat universal!

Mantaua mea,

Cea lungă, cea verde,

Mătură vieţile, învolbură destine şi

Naşte scandaluri în cârciumi de gară.

 

Iată-mă!
Cu urmele ce las în urmă,

Bocanci bocănind pe marile bulevarde .

Priviri zgâriate de vîrful baionetei ruginite,

Pete de cerneală roşie, pe

Cereri de lăsare la vatră.

 

Iată-mă!

Călcând, strivind

Primăveri şi vise,

Inlăcrimând logodnice şi mirese.

 

Iată-mă!

Trecând prin pagini de manuale

De istorie măsluită,

Cu revoluţii la mişto,

Şi prin

Romane de dragoste

Nescrise, încă.

 

Iată-mă!

Mărşăluind spre marginea

Oraşului de dincoace de ultimul vis.

 

Iată-mă!

Şi iartă-mă!