Skip to content

Your Alert Header

Your alert message goes here.

25 de ani de la operatiunea BEREVOIESTI. Documentele Securitatii ingropate de SRI.Proaspat ziarist la Romania libera, participant la operetaiunea jurnalistica! Emisiunea din 15 Mai 2016, de la B1 TV

15 mai 2016

Emisiunea de ieri in care am fost invitat la la B1 TV ca sa povestim/dezbatem, discutam, despre cazul Berevoiesti ( documentele Securitatii ingropate de SRI in mai 1991 (eram la ziarul Romania Libera), intr-o comuna argeseana. Am fost in studio alaturi de Mihai Jurca, moderator, Christian Levant, corealizator (fost coleg la EVZ), generalul (r) procuror Dan Voinea (ne cunoastem de o viata), Nicusor Stan, mare fotoreporter, bun si vechi prieten prieten. smile emoticon

http://inregistrari.b1.ro/view-ring_tv-78.html

Requiem pentru o revoluție neterminată

21 decembrie 2015

Public acest articol în fiecare, în ziua de 21 Decembrie. Il republic pentru cei care până acum nu m-au citit. In amintirea tuturor fraţilor şi surorilor mele care au murit,  în acele teribile zile ale lui Decembrie 1989, în Bucureşti.

“Requiem pentru o Revoluţie neterminată”

Text: Cristian Botez , Fotografii, din Decembrie 1989: Cristian Botez

In fiecare an, în Decembrie, se vorbeşte intens despre Revoluţie. O fac politicienii, mai ales, o fac demagogii, impostorii şi o fac cei care, pe acest subiect, ar trebui să tacă în veci. Şi mulţi din cei care vorbesc nu au avut nicio o secundă vreo legătură directă cu Revoluţia.

„Am ieşit din metrou pe la Teatrul Naţional. Trecuse o oră de la spargerea mitingului lui Ceauşescu. Lîngă rond erau câteva grupuri de tineri înlănţuiţi care strigau „Timişoara! Timişoara!” şi „Asasinii! Asasinii!”. Fără să mă gândesc, m-am alăturat lor. Şi am strigat. Am strigat cum nu mai strigasem niciodată! „Timişoara! Timişoara!”

Se vorbeşte intens şi mai ales frivol faţă de de tăcerea dureroasă a celor care şi-au pierdut un părinte, fratele, sora sau copiii în acele zile. Frivol, faţă de cei care au fost împuşcaţi, atunci. Frivol faţă de cei CARE AU FOST ACOLO şi care şi-au văzut făcute praf, terfelite şi batjocorite toate idealurile şi visurile trăite în Decembrie 1989.revolutie-6„Am făcut dreapta, pe Academiei, până la Hotel Union. Acolo, baraj de miliţieni şi un grup de civili. „Securiştii! Fugiţi! Inapoi! La Inter cu toţii!” Am fugit şi am început să ne adunăm la Inter. Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori învingem ori muri!, „Jos Ceauşescu!”

Se vorbeşte şi acum, după 20 de ani, când mai aşteptăm –jenantă aşteptare!- să vedem, să aflăm dacă profeţia lansată atunci de un bătrân kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul ăsta va ieşi din prostie peste 20 ani!”. Mai bine nu am afla răspunsul!

 „Au apărut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri cu gaură în mijloc! Un bătrân cu părul şi barba albe se plimbă printre noi. La reverul paltonului ponosit are o cocardă tricoloră. În ochi lui albaştri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre Colţea apare un grup de tineri. Unul din ei ţine deasupra capului un pulover verde cu două găruri în el şi o pată mare. E sânge! S-a tras!”„Am făcut dreapta, pe Academiei, până la Hotel Union. Acolo, baraj de miliţieni şi un grup de civili. „Securiştii! Fugiţi! Inapoi! La Inter cu toţii!” Am fugit şi am început să ne adunăm la Inter. Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori învingem ori muri!, „Jos Ceauşescu!”

Se vorbeşte şi acum, după 20 de ani, când mai aşteptăm –jenantă aşteptare!- să vedem, să aflăm dacă profeţia lansată atunci de un bătrân kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul ăsta va ieşi din prostie peste 20 ani!”. Mai bine nu am afla răspunsul!

 „Au apărut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri cu gaură în mijloc! Un bătrân cu părul şi barba albe se plimbă printre noi. La reverul paltonului ponosit are o cocardă tricoloră. În ochi lui albaştri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre Colţea apare un grup de tineri. Unul din ei ţine deasupra capului un pulover verde cu două găruri în el şi o pată mare. E sânge! S-a tras!”revolutie-2_4

„S-a ales praful de idealurile Revoluţiei!” sau „A învins democraţia!”? Depinde de ce parte a mitralierei ai fost. De cea a glonţului care vine spre tine, sau de cea a trăgaciului sau a ordinului de tragere dat.

„Au apărut TAB-urile. Uruind asurzitor se năpustesc prin mijlocul mulţimii. Huiduieli! „Jos Ceauşescu! Asasinii!” Se lasă umbrele. Primele rafale!Se vede unghiul. Trag in sus. Deocamdată. Blindatele gonesc necontenit printre noi. Aruncăm cu bolovani.”

Dacă înlăturăm tot pavoazul de reclame şi vitrine ale cazinourilor şi băncilor de la Intercontinental, sau din centrul Timişoarei, ori din cel al Clujului, s-ar pute ridica, mute şi acuzatoare, umbrele celor seceraţi de rafalele armelor.

„Se aude un urlet prelung. Şi zgomot de oase sparte! Un TAB a intrat în plin, în oameni. Cei 13 tineri morţi la Dalles. Un bărbat alergă ducând pe braţe o fată. Are cizme albe. Capul îi atârnă moale pe spate, iar ochii sunt daţi peste cap. „La Colţea, la spital! La Colţea!” Sângele curge şiroaie din palton.”

„Revoluţia a învins!” Pe cine? Poate pe Călin Nemeş, eroul de la Cluj, care s-a sinucis acum câţiva ani? Pe Radu Chesaru, tânărul bucureştean care a luptat la Televiziune şi care a înfiinţat mai apoi organizaţia anticomunistă „Vulturul Brâncovenesc”? Şi care, peste ani, s-a sinucis şi el?revolutie-2_6„Baricada. Când au fost aduse mesele de la Dunărea? La Batiştei, în spatele scutierilor, militarii desfăşuraseră deja dispozitiv de tragere. Tot mai multe ţevi de pistoale automate. Au apărut şi blindatele cu tunuri de apă. Cad în genunchi, sub jetul puternic. Acid! Nu. E doar apă. E întuneric, acum. Şi a început iadul. Trasoarele arată că se trage în plin!”

Dacă într-o noapte nu ar mai goni în neştire motocicletele prin Piaţa Universităţii, s-ar mai auzi şi acum ecoul gloanţelor trase asupra demonstranţilor.

 „Nopţile şi zilele se scurg într-un iureş ciudat. Cine trage în oraş? Intre timp, Ceuaşescu a fugit. Mai apoi, a fost prins. De unde tot răul ăsta? Şi, de fapt, cine mai e şi Iliescu ăsta? Aruncaţi carnetele de partid! Puneţi-vă brasarde! Daţi jos brasardele! E o nebunie. Cine trage în oraş? Cine sunt teroriştii? Veniţi să apăraţi televiziunea! De cine?”revolutie-2_10„Revoluţia a învins!” Pe cine? Poate pe Cristian Paţurcă, trubadurul anticomunist, acum grav bolnav, a cărui logodnică, Ruxandra-Mihaela Marcu, a murit strivită de un TAB, în faţa sălii Dalles, în noaptea de 21 Decembrie?

 „Ceauşescu a fost executat. In oraş se trage. Sunt pe Academiei. O rafală loveşte în turla bisericii de la Arhitecură. Cine trage în biserică? Morgile sunt pline. Pe bulevarde trec camioane cu remorci încărcate cu zeci de cruci şi sicirie. De unde a apărut şi Iliescu ăsta? Langa Bellu , pe un teren viran, se sapa morminte. A inceput sa ninga.”revolutie-2_5

Decembrie 2009. Un nou prilej pentru securişti şi comunişti(convertiţi în politicieni şi oameni de afaceri), ca şi pentru puii lor şi noii aparatciki să-şi facă mii de cruci, să aprindă tone de lumânări şi să calce în picioare, la propriu şi la figurat, locurile în care au fost ucişi revoluţionarii. Cei autentici. „Revoluţia a învins!” A învins? De ce am ieşit, atunci, în stradă? Mircea Dinescu spunea, cu mulţi ani în urmă, că „de proşti!” „De ce, pentru ce au murit atâţia oameni, atâţia copii?” cel mai sugestiv răspuns îl oferă, poate, nişte fluturaşi, care, în această perioadă, au împânzit stâlpii şi zidurile din Bucureşti, pe care scrie, alb pe negru, „1989-2009 DEGEABA!”

„Cine a tras? Cât de departe sunt acele zile? Numai cu ochii închişi, cu dinţii strânşi şi pumnii încleştaţi mai pot să-mi amintesc!”

Tragedia la la Club Colective, 31 Octombrie 2015. Câteva imagini după catastrofă

1 noiembrie 2015

Tragedia de la clubul Colectiv (unul din sutele de locuri de divertisment din București, din care primăriile și alte mafii au supt, ani de zile, bani grei).
Fotografii: Cristian Botez1013628_10153136109700667_5703181713085372313_n10363325_10153136108935667_1512751550419886528_n11046243_10153136109130667_8237179239595815744_n12191408_10153136109335667_6606876325416941797_n12190047_10153136110860667_7989549196758469004_n12191951_10153136111110667_1391461400771422449_n12189698_10153136111435667_8217489611432103355_n12065879_10153136110235667_4846662885670230788_n10599606_10153136112280667_3746166790012519141_n

12 August, instantaneele zilei!. Bucureștiul meu iubit!

12 august 2015

Bucureștiul meu iubit! Cu bune cu rele…
Instantaneele zilei (ceva mai puține, azi). Săracii urbei, oamenii triști ai orașului…. Secvențe, clipe, oameni, picturi pe ziduri, biserica Sf. Elefterie (detaliu larg)… Viață în București…
Fotografii: Cristian BotezDSC_4788 DSC_4790 DSC_4935 DSC_4823 DSC_4673 DSC_4939 DSC_4946 DSC_4270 DSC_4828 DSC_4782 DSC_4773

Poveste fără nume, în Centrul Bucureștiilor. Un OM uitat de oameni.

10 august 2015

Ce forță sufletească trebuie să aibă acest om, ca să-și suporte viața, așa cum o are acum? Ce amintiri, ce traume, ce întâmplări care l-au adus aici trage după el, ca niște pietre mari, legate de picioare?! Ce a îngropat, adânc, într-o inimă obosită, ca să mai poată respira, încă? Să poată pune un picior în fața celuilalt, să meargă mai departe? Spre ce? Împovărat de mult prea multe și mult prea grele, a coborât adânc privirea spre pământ, locul în care se va odihni, când Dumnezeu îi va spune. Ce mai poate alina sufletul acestui Om?
Fotografii, în Piața Lahovari: Cristian BotezDSC_4804 DSC_4814 DSC_4847

Instantaneele zilei de 8 August. Bucureștiul meu iubit!

8 august 2015

Postez zilnic, pe Facebook,fotografii pe care le fac prin București, în lungile mele plimbări (20-25 de kilometri, pe jos, zilnic). Le grupez sub un titlu care îmi place mult: ”Bucureștiul meu iubit. Cu bune cu rele”. Oameni, portrete, în mișcare, stări, sentimente, tristeți, zâmbete, gesturi, case, balcoane cu flori sau fără, ferestre diverse, animale, scene de viață, peisaje, cerul, soarele, norii, luna…Am mii de astfel de fotografii… Voi face o selecție și voi scoate un album… Sper să găsesc resursele… De azi le voi posta și pe BLOG (spațiu pe care  l-am cam neglijat). Sper să placă, să trezească reacții, sentimente, zâmbete sau, când e cazul, revolte. Pentru București, pentru oameni, pentru noi, pentru orice care ne-ar putea face viața mai frumoasă!🙂

Instantaneele zilei, 8 August! Bucureștiul meu iubit!
Cerșetori, o iguana scoasă la plimbare. homleși, nuntă la Biserica Italiană, un credincios închinându-se eroilor Revoluției uciși la Sala Dalles (cărându-și apoi, într-o valiză, poate tot trecutul său și de doi lei speranță), motocicliști(polițist, cuplu,) fată cu flori în coșul bicicletei, windows reflections, o fată trecând pe la fântâna de la Universitate, copii-butaforie (strada Franklin) … Viață!
Frânturi de viață în București… Nu e frumoasă viața? Cu bune, cu rele…
Vă iubesc! smile emoticon
Fotografii: Cristian BotezDSC_4665 DSC_4673 DSC_4681 DSC_4694 DSC_4702 DSC_4704 DSC_4707 DSC_4710 DSC_4735 DSC_4738 DSC_4750 DSC_4468

Bar/Pub Primus. Interzis fotografiatul!

7 august 2015

Am intrat, ieri, la Primus, str. George Enescu nr. 3 (cred că a treia oară în viață), să beau o bere. Nu aveau Stella, mi-am luat un Carlsberg (nu-mi place!). Barul, gol. La o singură masă, un tip, gen ”sunt supărat”. La o altă masă, afară, un sculptor Ion Cotuț, cred (azi are vernisaj la Simeze), pulbere. Ii fac niște poze (stăteam pe ”cal”, la bar). Geamul mi-a furat sharful. Contemplu interiorul. Zic ”îmi place”. Îl rog pe barman (”mă cheamă Ionuț”) să-mi facă o poză cu aparatul meu. Când să iasă de după tejghea, îl oprește o chelneriță, care îl ia la rost (în șoaptă). Că nu e voie să se facă poze în bar. Eu râd cu poftă. ”E prima oară când aud așa ceva!”, zic. Îl sună pe manager. Ionuț, barmanul: ”Îmi pare rău. Nu puteți face poze!” ”De ce?”, întreb. ”Nu știu. Poate furați idei!”. Am râs cu muci! wink emoticon
În fotografii, sculptorul beat (unsharf), exteriorul barului, iar în a treia, o poză luată de pe net fix cu locul unde mi-aș fi dorit fotografia! grin emoticon
Foto, ieri: Cristian Botez
DSC_4595 DSC_4598 Primus

%d blogeri au apreciat asta: