Skip to content

Your Alert Header

Your alert message goes here.

Revolta in Popesti-Leordeni/Groapa de gunoi din Glina aprinde focul intre locuitorii din doua localitati si autoritatile statului

30 Septembrie 2017

Revolta in Popesti-Leordeni

Groapa de gunoi din Glina aprinde focul intre locuitorii din doua localiati si autoritatile statului

Text si fotografii: Cristian Botez

Nerespectarea legislatiei privitoare la functionarea gropilor de gunoi, indolenta autoritatilor locale si frica acestora de a lupta pentru sanatatea oamenilor a caror viata o guverneaza pe plan local, incopetenta sau reaua vointa a Ministerului Mediului, Garzii de Mediu, legaturile suspecte intre ECOREC, firma care administreaza gorpa de gunoi si autoritati, interesele financiare uriase, de zeci de milioane de Euro, vag deslusite, au provocat un adevarat razboi intre locuitorii din Popesti-Leordeni si cei din Glina cu institutiile statului.

Joi, 28 Septembrie, in casa parohiala a bisericii catolice din Popesti-Leordeni a avut o confruntare deschisa intre o parte a locuitorilor revoltati de raul provocat comunitatii de tot ceea ce presupune existenta si functionarea gropii de gunoi si reprezentanti ai autoritatilor. Prefectul judetului Ilfov, Cristian Ghincea, seful cabinetului presedintelui Consiliului judetean Ilfov, Irinel Scriosteanu, Corina Blanaru, director ECOREC, firma care detine groapa de gunoi, Petre Iacob, primarul din Popesti-Leordeni, toti laolalta, au trebuit sa infrunte furia locuitorilor prezenti, peste o suta, la numar, barbati, femei, copii, tineri, varstnici.

“Ce faceti cu noi?” Murim pe capete!”. “Ne imblonavim!” “Veniti spre seara tarziu si miezul noptii, cand se descarca hoituri! Spuneti ca miroase urat. Nu! Pute, domnilor! Pute a mortaciuni!” “Intrebati preotul! Ingroapa doi-trei oameni pe zi!” “Voi simititi mirosul din masina, spuneti voi! Doua-trei minute! Noi il simtim zi de zi!”. Acestea sunt doar o parte din strigatele de disperare si spaima ale localnicilor.

“Este o Lege care spune ca o groapa de gunoi nu poate exista la mai putin de un kilometru de o asezare umana, de o casa. Noi avem case la 70-80 de metri!”. “Firma care tine groapa ruleaza 24 de milioane de Euro pe an! Primaria din Popesti-Leordeni incaseaza de la ei doar 5.000. Dar sanatatea noastra, a copiilor nostril nu are pret!” “Rusine!”.

Fata in fata cu localnicii, reprezentantii autoritatilor si ai ECOREC au dat din colt in colt. Au incercat sa se scuze, sa spuna ca lucrurile se vor schimba. Ca (primarul Petre Iacob a spus) a deschis o actiune in justitie pentru a opri reavizarea de functionarea a gropii de gunoi. Dar oamenii spun ca nu mai au rabdare. Vor referendum. Vor interzicerea functionarii acestei gropi de gunoi care le otraveste corpurile, viata.

“ Avem scoala si gradinita”, a spus un localnic, “la nici o suta de metri de gropa! Copiilor le e frica sa mearga la scoala. Ii ataca toti cainii de la groapa. Si sobolanii! Am cerut sa li se asigure transportul! Degeaba! Cine ia spaga? Al cu este interesul? Vrem sa stim! Se dau bani grei acolo. Cel putin o jumatate de milion de Euro pe an!”. “Ati fost acolo, pe langa groapa?”, mai spune cineva. “Sunt miriapozi. Colcaie. Viermi lungi cat palma! La cateva sute de metri se afla depozite ale rezervelor de stat. Alimente, semnite, cereale. Va dati seama daca toate aceste lighioane patrund acolo ce se intampla?!”

Gabriela Dorojan, director la Agentia Pentru Protectia Mediului Ilfov a spus ca a fost prevazuta plantarea a mii de arbori pentru a asigurarea unei zone impadurite menite sa asiugre protectia zonelor locuite. “Am plantat 22.000 de puieti”, a declarant reprezentantilor comunitatii. “Da, doamna”, i s-a replicat din sala. “Ati plantat niste paie care s-au uscat, apoi au fost ingropate in pamant! Sa veniti sa va arat unde sunt!” Alta voce: “Ca sa nu mai spunem ca ati pus salcami invazivi, iar Uniunea Europeana a dispus scoaterea lor de peste tot unde sunt in zonele comunitare!”.

Politistii, vreo douazeci la numar, vegheau din spatele salii, dar si afara, in curtea bisericii. Se vedea pe fetele lor crispate ca nu ar fi dorit ca scandalul sa ia amploare. Tensiunea era insa mare. Au fost tineri care au infruntat autoritatile si au spus, conturat, ferm, siguri pe ei si cu argumente ce vor, ei si comunitatea, pe care prin cuvant si atitudine, au incercat sa o reprezinte. “Luptam pentru snatatea naostra, a tuturor localnicilor! Luptam pentru viata noastra! Avem parinti, avem copii. Nu ne mai duceti cu presul. Vorbim de doua ore si va pasati problema de la unul la altul! Ne-am saturat! Pana aici!”, a spus, pe deplin revoltat, unul din tinerii locuitori ai orasului.

Intrunirea s-a incheiat brusc, fara concluzii clare. Doar primarul Petre Iacob a promis, in fata tuturor, ca la prima sedinta din primarie va propune solutia referendumului privind interzicerea functionarii gropii de gunoi, care a adus suefrinta, durere si indignare locuitorilor din zona.

Anunțuri

25 de ani de la operatiunea BEREVOIESTI. Documentele Securitatii ingropate de SRI.Proaspat ziarist la Romania libera, participant la operetaiunea jurnalistica! Emisiunea din 15 Mai 2016, de la B1 TV

15 Mai 2016

Emisiunea de ieri in care am fost invitat la la B1 TV ca sa povestim/dezbatem, discutam, despre cazul Berevoiesti ( documentele Securitatii ingropate de SRI in mai 1991 (eram la ziarul Romania Libera), intr-o comuna argeseana. Am fost in studio alaturi de Mihai Jurca, moderator, Christian Levant, corealizator (fost coleg la EVZ), generalul (r) procuror Dan Voinea (ne cunoastem de o viata), Nicusor Stan, mare fotoreporter, bun si vechi prieten prieten. smile emoticon

http://inregistrari.b1.ro/view-ring_tv-78.html

Requiem pentru o revoluție neterminată

21 Decembrie 2015

Public acest articol în fiecare, în ziua de 21 Decembrie. Il republic pentru cei care până acum nu m-au citit. In amintirea tuturor fraţilor şi surorilor mele care au murit,  în acele teribile zile ale lui Decembrie 1989, în Bucureşti.

“Requiem pentru o Revoluţie neterminată”

Text: Cristian Botez , Fotografii, din Decembrie 1989: Cristian Botez

In fiecare an, în Decembrie, se vorbeşte intens despre Revoluţie. O fac politicienii, mai ales, o fac demagogii, impostorii şi o fac cei care, pe acest subiect, ar trebui să tacă în veci. Şi mulţi din cei care vorbesc nu au avut nicio o secundă vreo legătură directă cu Revoluţia.

„Am ieşit din metrou pe la Teatrul Naţional. Trecuse o oră de la spargerea mitingului lui Ceauşescu. Lîngă rond erau câteva grupuri de tineri înlănţuiţi care strigau „Timişoara! Timişoara!” şi „Asasinii! Asasinii!”. Fără să mă gândesc, m-am alăturat lor. Şi am strigat. Am strigat cum nu mai strigasem niciodată! „Timişoara! Timişoara!”

Se vorbeşte intens şi mai ales frivol faţă de de tăcerea dureroasă a celor care şi-au pierdut un părinte, fratele, sora sau copiii în acele zile. Frivol, faţă de cei care au fost împuşcaţi, atunci. Frivol faţă de cei CARE AU FOST ACOLO şi care şi-au văzut făcute praf, terfelite şi batjocorite toate idealurile şi visurile trăite în Decembrie 1989.revolutie-6„Am făcut dreapta, pe Academiei, până la Hotel Union. Acolo, baraj de miliţieni şi un grup de civili. „Securiştii! Fugiţi! Inapoi! La Inter cu toţii!” Am fugit şi am început să ne adunăm la Inter. Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori învingem ori muri!, „Jos Ceauşescu!”

Se vorbeşte şi acum, după 20 de ani, când mai aşteptăm –jenantă aşteptare!- să vedem, să aflăm dacă profeţia lansată atunci de un bătrân kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul ăsta va ieşi din prostie peste 20 ani!”. Mai bine nu am afla răspunsul!

 „Au apărut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri cu gaură în mijloc! Un bătrân cu părul şi barba albe se plimbă printre noi. La reverul paltonului ponosit are o cocardă tricoloră. În ochi lui albaştri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre Colţea apare un grup de tineri. Unul din ei ţine deasupra capului un pulover verde cu două găruri în el şi o pată mare. E sânge! S-a tras!”„Am făcut dreapta, pe Academiei, până la Hotel Union. Acolo, baraj de miliţieni şi un grup de civili. „Securiştii! Fugiţi! Inapoi! La Inter cu toţii!” Am fugit şi am început să ne adunăm la Inter. Eram deja vreo 2.000. „Libertate te iubim/Ori învingem ori muri!, „Jos Ceauşescu!”

Se vorbeşte şi acum, după 20 de ani, când mai aşteptăm –jenantă aşteptare!- să vedem, să aflăm dacă profeţia lansată atunci de un bătrân kaghebist, acum mort, se va împlini. „Poporul ăsta va ieşi din prostie peste 20 ani!”. Mai bine nu am afla răspunsul!

 „Au apărut steaguri. S-a smuls stema. Steaguri cu gaură în mijloc! Un bătrân cu părul şi barba albe se plimbă printre noi. La reverul paltonului ponosit are o cocardă tricoloră. În ochi lui albaştri sunt lacrimi mari. Plânge de fericire. „Suntem liberi, tataie! Suntem liberi!” Dinspre Colţea apare un grup de tineri. Unul din ei ţine deasupra capului un pulover verde cu două găruri în el şi o pată mare. E sânge! S-a tras!”revolutie-2_4

„S-a ales praful de idealurile Revoluţiei!” sau „A învins democraţia!”? Depinde de ce parte a mitralierei ai fost. De cea a glonţului care vine spre tine, sau de cea a trăgaciului sau a ordinului de tragere dat.

„Au apărut TAB-urile. Uruind asurzitor se năpustesc prin mijlocul mulţimii. Huiduieli! „Jos Ceauşescu! Asasinii!” Se lasă umbrele. Primele rafale!Se vede unghiul. Trag in sus. Deocamdată. Blindatele gonesc necontenit printre noi. Aruncăm cu bolovani.”

Dacă înlăturăm tot pavoazul de reclame şi vitrine ale cazinourilor şi băncilor de la Intercontinental, sau din centrul Timişoarei, ori din cel al Clujului, s-ar pute ridica, mute şi acuzatoare, umbrele celor seceraţi de rafalele armelor.

„Se aude un urlet prelung. Şi zgomot de oase sparte! Un TAB a intrat în plin, în oameni. Cei 13 tineri morţi la Dalles. Un bărbat alergă ducând pe braţe o fată. Are cizme albe. Capul îi atârnă moale pe spate, iar ochii sunt daţi peste cap. „La Colţea, la spital! La Colţea!” Sângele curge şiroaie din palton.”

„Revoluţia a învins!” Pe cine? Poate pe Călin Nemeş, eroul de la Cluj, care s-a sinucis acum câţiva ani? Pe Radu Chesaru, tânărul bucureştean care a luptat la Televiziune şi care a înfiinţat mai apoi organizaţia anticomunistă „Vulturul Brâncovenesc”? Şi care, peste ani, s-a sinucis şi el?revolutie-2_6„Baricada. Când au fost aduse mesele de la Dunărea? La Batiştei, în spatele scutierilor, militarii desfăşuraseră deja dispozitiv de tragere. Tot mai multe ţevi de pistoale automate. Au apărut şi blindatele cu tunuri de apă. Cad în genunchi, sub jetul puternic. Acid! Nu. E doar apă. E întuneric, acum. Şi a început iadul. Trasoarele arată că se trage în plin!”

Dacă într-o noapte nu ar mai goni în neştire motocicletele prin Piaţa Universităţii, s-ar mai auzi şi acum ecoul gloanţelor trase asupra demonstranţilor.

 „Nopţile şi zilele se scurg într-un iureş ciudat. Cine trage în oraş? Intre timp, Ceuaşescu a fugit. Mai apoi, a fost prins. De unde tot răul ăsta? Şi, de fapt, cine mai e şi Iliescu ăsta? Aruncaţi carnetele de partid! Puneţi-vă brasarde! Daţi jos brasardele! E o nebunie. Cine trage în oraş? Cine sunt teroriştii? Veniţi să apăraţi televiziunea! De cine?”revolutie-2_10„Revoluţia a învins!” Pe cine? Poate pe Cristian Paţurcă, trubadurul anticomunist, acum grav bolnav, a cărui logodnică, Ruxandra-Mihaela Marcu, a murit strivită de un TAB, în faţa sălii Dalles, în noaptea de 21 Decembrie?

 „Ceauşescu a fost executat. In oraş se trage. Sunt pe Academiei. O rafală loveşte în turla bisericii de la Arhitecură. Cine trage în biserică? Morgile sunt pline. Pe bulevarde trec camioane cu remorci încărcate cu zeci de cruci şi sicirie. De unde a apărut şi Iliescu ăsta? Langa Bellu , pe un teren viran, se sapa morminte. A inceput sa ninga.”revolutie-2_5

Decembrie 2009. Un nou prilej pentru securişti şi comunişti(convertiţi în politicieni şi oameni de afaceri), ca şi pentru puii lor şi noii aparatciki să-şi facă mii de cruci, să aprindă tone de lumânări şi să calce în picioare, la propriu şi la figurat, locurile în care au fost ucişi revoluţionarii. Cei autentici. „Revoluţia a învins!” A învins? De ce am ieşit, atunci, în stradă? Mircea Dinescu spunea, cu mulţi ani în urmă, că „de proşti!” „De ce, pentru ce au murit atâţia oameni, atâţia copii?” cel mai sugestiv răspuns îl oferă, poate, nişte fluturaşi, care, în această perioadă, au împânzit stâlpii şi zidurile din Bucureşti, pe care scrie, alb pe negru, „1989-2009 DEGEABA!”

„Cine a tras? Cât de departe sunt acele zile? Numai cu ochii închişi, cu dinţii strânşi şi pumnii încleştaţi mai pot să-mi amintesc!”

Tragedia la la Club Colective, 31 Octombrie 2015. Câteva imagini după catastrofă

1 Noiembrie 2015

Tragedia de la clubul Colectiv (unul din sutele de locuri de divertisment din București, din care primăriile și alte mafii au supt, ani de zile, bani grei).
Fotografii: Cristian Botez1013628_10153136109700667_5703181713085372313_n10363325_10153136108935667_1512751550419886528_n11046243_10153136109130667_8237179239595815744_n12191408_10153136109335667_6606876325416941797_n12190047_10153136110860667_7989549196758469004_n12191951_10153136111110667_1391461400771422449_n12189698_10153136111435667_8217489611432103355_n12065879_10153136110235667_4846662885670230788_n10599606_10153136112280667_3746166790012519141_n

12 August, instantaneele zilei!. Bucureștiul meu iubit!

12 August 2015

Bucureștiul meu iubit! Cu bune cu rele…
Instantaneele zilei (ceva mai puține, azi). Săracii urbei, oamenii triști ai orașului…. Secvențe, clipe, oameni, picturi pe ziduri, biserica Sf. Elefterie (detaliu larg)… Viață în București…
Fotografii: Cristian BotezDSC_4788 DSC_4790 DSC_4935 DSC_4823 DSC_4673 DSC_4939 DSC_4946 DSC_4270 DSC_4828 DSC_4782 DSC_4773

Poveste fără nume, în Centrul Bucureștiilor. Un OM uitat de oameni.

10 August 2015

Ce forță sufletească trebuie să aibă acest om, ca să-și suporte viața, așa cum o are acum? Ce amintiri, ce traume, ce întâmplări care l-au adus aici trage după el, ca niște pietre mari, legate de picioare?! Ce a îngropat, adânc, într-o inimă obosită, ca să mai poată respira, încă? Să poată pune un picior în fața celuilalt, să meargă mai departe? Spre ce? Împovărat de mult prea multe și mult prea grele, a coborât adânc privirea spre pământ, locul în care se va odihni, când Dumnezeu îi va spune. Ce mai poate alina sufletul acestui Om?
Fotografii, în Piața Lahovari: Cristian BotezDSC_4804 DSC_4814 DSC_4847

Instantaneele zilei de 8 August. Bucureștiul meu iubit!

8 August 2015

Postez zilnic, pe Facebook,fotografii pe care le fac prin București, în lungile mele plimbări (20-25 de kilometri, pe jos, zilnic). Le grupez sub un titlu care îmi place mult: ”Bucureștiul meu iubit. Cu bune cu rele”. Oameni, portrete, în mișcare, stări, sentimente, tristeți, zâmbete, gesturi, case, balcoane cu flori sau fără, ferestre diverse, animale, scene de viață, peisaje, cerul, soarele, norii, luna…Am mii de astfel de fotografii… Voi face o selecție și voi scoate un album… Sper să găsesc resursele… De azi le voi posta și pe BLOG (spațiu pe care  l-am cam neglijat). Sper să placă, să trezească reacții, sentimente, zâmbete sau, când e cazul, revolte. Pentru București, pentru oameni, pentru noi, pentru orice care ne-ar putea face viața mai frumoasă! 🙂

Instantaneele zilei, 8 August! Bucureștiul meu iubit!
Cerșetori, o iguana scoasă la plimbare. homleși, nuntă la Biserica Italiană, un credincios închinându-se eroilor Revoluției uciși la Sala Dalles (cărându-și apoi, într-o valiză, poate tot trecutul său și de doi lei speranță), motocicliști(polițist, cuplu,) fată cu flori în coșul bicicletei, windows reflections, o fată trecând pe la fântâna de la Universitate, copii-butaforie (strada Franklin) … Viață!
Frânturi de viață în București… Nu e frumoasă viața? Cu bune, cu rele…
Vă iubesc! smile emoticon
Fotografii: Cristian BotezDSC_4665 DSC_4673 DSC_4681 DSC_4694 DSC_4702 DSC_4704 DSC_4707 DSC_4710 DSC_4735 DSC_4738 DSC_4750 DSC_4468

%d blogeri au apreciat asta: